Când ești fan înrăit al filmelor te duci și la Transilvanian ninja, chiar dacă din trailer pare a fi o cocină în putrefacție.
Nu se știe de unde sare iepurele cu surpriza plăcută.
🎬 Transilvanian ninja – Premisă 📖
Ninel (Alexandru Pop – Avram Iancu împotriva imperiului) este poștaș într-un sat pitoresc, nu are cine știe ce treabă de făcut, așa că pune ochii pe coafeza Ramona (Paula Chirilă – Zăpadă, Ceai și Dragoste).
Prietenul lui de-o viață și de pahar, Violin (Alin Panc – Secretul lui Zorillo), este un tâmplar care filozofează la sensul vieții ori de câte ori trebuie să facă un sicriu.
Cei doi au probleme cu bătăușii satului, Florin infractorul (Puya) și Agilul măcelarul (Sandu Lungu), care îi tot iau la pumni și miștouri ieftine de ajung de râsul tuturor.
Sătui să fie sacul de box al acestora, protagoniștii se decid să învețe arte marțiale, să știe și ei să se apere, că până când să le fie nucile sparte pentru colivă?
Așa că merg într-un sat vecin pentru a se antrena cu Brusli (Cornel Palade).
Hai că ajunge cât am spicuit din povestea care și așa nu este cine știe ce.
💭 Transilvanian ninja – Comentariu 🍿
Dacă suntem în preajma sărbătorilor natale, hai să fiu zen și să încep cu părțile pozitive ale filmului.
Cea mai mare surpriză a fost sunetul, unul evident dublat și masterizat în studio, dar măcar s-a auzit clar, nu am avut probleme în a pricepe replicile.
Până și pe văru` Săndel care vorbește ca mine, cu bolovani în gură, am putut să-l înțeleg, ceea ce este o mare minune.
Dacă tot sunt la acest capitol, trebuie să menționez că piesa de căpătâi a filmului mi-a plăcut, deși nu sunt deloc fan Puya. Dar are versuri fâșnețe și un ritm care m-a prins.
În ceea ce privește povestea efectivă, aici remarc personajele cu lipici, de la tăntălăul naiv la fricosul care se dă mare macho, aproape toate au fost bine creionate.
Am achiesat rapid la acel microunivers conturat destul de rapid și am simțit farmecul traiului la țară unde lumea își duce viața molcom, fără să se grăbească undeva anume, ca-n jungla de beton.
Plus că o parte din desfășurarea acțiunii a fost interesantă, cea care își face apariția odată cu începutul antrenamentului celor doi nătărăi.
Au fost câteva poante reușite la care am râs, ele fiind unele de limbaj, că aici ce a mai mișcat scenariul.
Și cam atât cu laudele, pentru că filmul este, în rest, unul nereușit.
De fapt, cu greu l-aș putea numi film, mai degrabă este o lungă reclamă, o interminabilă plasare de produse de 90 de minute întreruptă din când în când de un fir narativ subțire.
Înțeleg că trebuie cumva să inserezi sponsorii în poveste, dar pentru asta ai nevoie de talent să o faci natural, nu forțat. Și aici talentul a fost ascuns undeva în Groapa Marianelor.
A fost o bătaie de joc de cea mai joasă speță felul în care mi-au fost vârâte cu forța pe gât acele reclame, de parcă eu eram blonda pe canapea și produsele erau negrii în călduri.
Nu doar că stătea camera de filmat secunde bune pe câte un produs, nu contează ce era, dar, la dracu`, personajele începeau să le prezinte caracteristicile tehnice.
Am crezut că am luat-o razna și mă uitam la un post de televiziune destinat teleshoppingului.
N-ai voie să vii cu o asemenea mizerie, să începi să descrii câți cai putere, câți centimetri cubi sau ce dotări are nu știu ce tractor, că o dai într-un penibil colosal.
Nici nu trebuie să mă uit pe poster, că deja știu ce branduri au participat la finanțarea filmului, de la firme de utilaje agricole la medicamente, de la bere până la șervețele.
Ce să mai, din acest punct de vedere, filmul este mai mult decât infect, ar trebui trași pe roată și arși pe rug „inteligenții‟ care au zis că este în regulă să introducă așa ceva în scenariu.
Un scenariu care, apropo, în afară de câteva momente de sclipire, revarsă o cufureală de cuvinte banale și deloc amuzante.
Umorul este de tip Leana și Costel, cel care făcea furori prin anii `90 când altceva nu știam și credeam că sunt cele mai ilare glume din univers.
Serios acum, cine mai râde la încurcături stupide de cuvinte, gen să folosești altitudine în loc de atitudine?
Păi poante din astea ți le scrie un țânc cu deficit mintal dacă-i dai să sugă o acadea, nu trebuie să plătești un scenarist să-ți vomite replici tâmpite.
Să vă dau un singur exemplu care demonstrează „cerebralitatea‟ scriiturii.
La un moment dat două personaje negociază o sumă de bani.
Unul dădea mai puțin, altul cerea mai mult, se pun de acord la o anumită sumă, 1.500 de euro. Ce să vezi? Fix acea sumă era deja băgată într-un plic gata pregătit.
Băi, măcar de ar fi fost vârâte/scoase câteva sute de euro, să pară veridic acest moment, dar nu nene, ca prin magie suma negociată era în plic, fără să se știe în prealabil valoarea ei.
Astfel de scăpări logice mă irită extrem de mult pentru că arată lene sau durere-n cot la scrierea scenariului.
Despre actorie nu mă puneți să comentez pentru că singura mea replică este: Ce actorie?
Cei mai mulți interpreți n-au treabă cu această îndeletnicire, nefiind actori, ci băgători în seamă pe la televizor.
Din păcate, asta este o modă adoptată de tot mai multe producții care merg pe ideea că de ce să fie angajați profesioniști cu studii sau experiență pe care nu îi știe lumea?
Hai să aducem fețe cunoscute din orice domeniu care au statut de „influencer‟, chiar dacă sunt praf la actorie, că la astea dă pulimea buluc. Nu e vina realizatorilor, așa audiență incultă, așa produs final.
Ah, și este suficient să vă dați seama că filmul este unul mai mult amatoricesc dacă vă uitați la posterul cu personajele grămadă.
Fiecare are altă rezoluție și altă luminozitate, unele se văd mai clar, altele nu (Palade), de zici că este un afiș de bairam de sfârșit de clasa a opta în perioada în care Pentium III era cel mai puternic calculator disponibil pentru public.
Măcar textul japonez este scris corect.
🏆 Transilvanian ninja – Verdict 👍 sau 👎?
Ideea era una cu potențial, putea ieși ceva bun, doar că nu este suficientă ideea, este nevoie și de talent pentru a fi extinsă la un lungmetraj meritoriu.
Aici a pornit bine, dar povestea s-a împotmolit imediat pentru că nenea care a scris scenariul nu se pricepe la comedie.
Pocirea cuvintelor, bâlbâielile nesfârșite și replicile spuse cu accent nu reprezintă umor în anul de grație 2024.
Să nu mai zic că și mesajul este unul perimat, că nu face altceva decât să transmită că violenței trebuie să-i răspunzi cu violență.
Chiar dacă nu l-am găsit amuzant decât cu țârâita, nu ar fi fost un film enervant dacă lipseau jegoasele alea de promovări împuțite de produse care m-au scos din sărite.
Are cineva impresia că omul care a plătit bilet va ieși din sala de cinema cu un chef subit de a-și cumpăra o anumită marcă de tractor sau de a-și organiza o vacanță printr-o anumită agenție de turism doar pentru că așa a văzut în film?
Tocmai din cauza asta am să-i expediez 4 colete sperând că vor ajunge în timp util și nu vor fi șutite de către poștaș.
Dacă plasarea de produse era una cu bun simț, m-aș fi dus chiar la 6.