V.I.P.

În V.I.P., un film sud-coreean din 2017, se activează clișeul lor cu privire la nord-coreeni, când e penurie de adversari formidabili, se apelează la vecinii comuniști.

Așadar, avem de-a face cu un criminal în serie, și nu există vreo urmă de mister, îl vedem din prima, un fătălău pe nume Kim, fiul unui mare baștan nord-coreean, deci odrasla criminală este intangibilă. Are voie să se dea în stambă cât îi dorește inimioara. Doar că din toată Coreea de Nord dă peste singurul copoi cinstit care se pune pe urmele lui fără să țină cont de recomandările superiorilor să-l lase pe Kim în pace.

Fără să intru mai tăios în detalii, trec anii, Kim se mută în Coreea de Sud, că deja pe aia de Nord a lăsat-o fără domnișoare netăiate, și aici un alt curcan îl ia în colimator, și el la fel de neimpresionat de implorările sub formă de amenințare venite de la mai marii lui în grade.

Se complică și mai abitir lucrurile când pe fir se bagă și Interpolul în seamă. Și nu putea lipsi nici CIA de la masa tratativelor.

Și iaca așa se coace un thriller care se bazează mai mult pe partea politico-diplomatică și mai puțin pe acțiune, lucru care m-a defazat un pic.

În schimb, aplauze pentru personajul negativ, pfff, când marchizul de Sade încă era în scutece și își căuta puța-n colb, Kim deja avea poza-n dicționar în dreptul cuvântului sadic. Nu exagerez, este de-a dreptul monstruos prin torturile la care-și supune tinerele victime. Nu prea am văzut eu goliciune prin filmele sud-coreene, aici avem din plin, dar nu din aia bună.

Modul în care regizorul Park Hoon-jung știe să se folosească de sângele fals și răni grotești aduse trupului uman generează unele secvențe cu efect regurgitator. Cu atât mai mult îți crește ura față de antagonist cu cât toți corupții se dau de ceasul morții să-l salveze de la cătușe, Kim devenind o bombă diplomatică tratabilă cu multă gingășie și grație să nu care cumva să explodeze nervii inamicului.

Scenariul este plin de surprize, joacă și ceva tenis de masă cu salturi temporale, povestea este structurată ca o carte, pe capitole, și chiar dacă nu are acțiune, m-a menținut în priză prin subiectul scabros tratat. Și nu mă refer la aplecarea lui Kim spre fasonarea cu mâini de expert a fleicilor umane, ci a corupției imense din rândul structurilor de stat, nu contează ce țară, că peste tot este la fel, de la cea mai bogată până la cea mai amărâtă. Să vezi cum oficialități de rang înalt pozează în virgine nedeflorate decât cu degetul, iar pe la spate fac gang-bang-uri pline de șpagă este mai oripilant decât o crimă cinstită, neprefăcută, izvorâtă dintr-o problema la tărtăcuță.

Am apreciat că V.I.P. nu este deloc previzibil, avem parte de-un valvârtej de răsturnări de situații încât la un moment dat mă zăpăcisem și începusem să încurc și personajele, atât de mulți gravitează în jurul lui Kim, care să-l vadă cu brățări metalice, care să-l smulgă din mâinile justiției și să-l protejeze.

Mai ales partea finală o ia razna și intră în domeniul șocantului, nu că vezi scene care-ți provoacă scârbă, ci pentru că asiști la acțiuni neașteptate care te prind cu transpirații la subraț mai ceva ca la teza de limba română când ai fițuica lipită de picior.

Printre actori se numără Jang Dong-Gun (The brotherhood of war – senzațional film), Myung-Min Kim (Battle of Jangsari, Pandora, Deranged) sau Peter Stormare (John Wick 2).

Însă nu este totul de-un roz anal în film, ritmul este extrem de lent, mă așteptam la curse pe muchie de cuțit pentru capturarea lui Kim, dar nu am primit așa ceva, Kim nici măcar nu se sinchisește să fugă sau să se ascundă, știe că este bine protejat, așa că doar este mutat de colo până colo, ceea ce conduce la o latență în desfășurarea evenimentelor.

V.I.P. nu are niciun echilibru între acte, când este prea molcom, când spre final devine extrem de agitat, dar per total povestea unui criminal dement te răscolește prin vizualul brutal pe care-l prezintă și prin nimicnicia omului care nu se dă de la nimic pentru a obține ceva putere și un dram de bani.

Dar V.I.P. are cojones mari, ce atârnă greu, scenariul ia niște decizii care te lasă mască și pentru asta îi cumpăr 7 metri de fir de pescuit.

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Meandre

După Oxygene, Franța iese la atac cu un alt film minimalist, Meandre, o producție realizată …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *