Nobody

Nobody este un film de acțiune din 2021 regizat de Ilya Naishuller (Hardcore Henry) în Bob Odenkirk (Little women, Long shot) este Hutch, un contabil blazat care are o viață foarte rutinată, zi de zi face în scârbă același lucru, cam ca toți amărăștenii care au o slujbă doar de dragul de a supraviețui de pe-o zi pe alta și a avea impresia că trăiesc.

Nici familia lui nu îl vede cu mulți ochi buni, nevastă-sa (Connie Nielsen – Gladiator, Wonder Woman) este cam detașat de el, băiatului adolescent i se cam rupe ața de tac-su, doar fetița îl mai vede ca pe un erou.

Un incident nefericit, o invazie nocturnă a unor hoți ageamii, contribuie și mai mult la aura de ratat colosal și laș a lui Hutch care plutește deasupra lui, mai toată lumea face mișto de el că nu a avut proverbialele cojones să se pună cu șmanglitorii amatori.

Cu furia clocotind în el că nu-i iese egalitate între activ și pasiv și cu balanța neechilibrată, Hutch își bagă provizionul în toate cele și își ia câmpii pe timp de noapte și, spre ghinionul lui (oare?), dă peste niște ruși (cum altfel) puși pe harță care fac marea prostie să-l ia pe contabilul spleenos în colimator, să-i dea acestuia motiv să refuleze mai ceva ca o toaletă folosită de 100 de inși care s-au îndestulat cu KFC.

Nu este cale de ocolișuri, Nobody este fix același film ca John Wick, până și ăia răi sunt niște ruși fioroși dobitoci care nu se lasă deloc până nu sunt căpăciți de Hutch care, după ce a acumulat atâta ură, nervi, angoasă și turbare în el, se descarcă așa cum crede de cuviință.

Și asta se traduce printr-un film violent, visceral, brutal (știu că-s sinonime, dar îmi permit o licență poetică), peliculă care se lasă marfă multă și proaspătă pentru un abator canibal.

Nu vă imaginați cine știe ce finețuri scenaristice, Nobody nu știe el cu din astea, povestea este una clasică, a răzbunării elementare, niște cretini calcă pe coadă pe cine nu trebuie (hai că nu-i mare secret că Hutch nu-i un simplu contabil) și de aici încolo mațul narativ se întinde într-o direcție previzibilă, fără mari surprize.

Dar, la dracu, Nobody excelează la capitolul acțiune spectaculoasă, sunt pe puțin 4 secvențe îndelungi în care grămezi de hăndrălăi și-o fură în fel și chip în cele mai crunte moduri. Și trebuie să recunosc că Nobody mi-a adus aminte și de Rambo: Last blood. Zici că este copilul bastard al lui John Wick și Rambo pentru că știe a se lupta în diverse stiluri și arme la fel ca Wick, dar are și mintea calculată, numai bună de imaginat capcane, ca a lui Rambo.

Într-adevăr, n-o să câștige premii la capitolele artistice, filmul este destul de generic în ceea ce privește personajele, de la eroul care încearcă să se debaraseze de un trecut sângeros, dar este (re)atras într-o lume violentă, până la răufăcătorii fără identitate proprie, fără personalitate, care sunt pictați rapid ca fiind nemiloși și atât, Nobody n-are nimic original în el și nu pot să scap de gustul amar că este un simplu rip-off după un film cu o poveste mai bună.

Personajele nu au deloc o construcție decentă, totul este învăluit în mister, nici la final nu știi ce hram poartă mai exact Hutch, informațiile sunt extrem de frugale, dar nici nu m-a deranjat foarte mult acest aspect, eram pregătit să văd cum Hutch stinge lumina unora și, pe cuvânt de pioner, face asta la foc automat.

Măcar aici Hutch este prezentat ca un erou mai vulnerabil, nu este chiar indestructibil, dar acțiunea, pe cât de explozivă și fantezist coregrafiată este, ridică multe semne de întrebare cu privire la realismul ei. Până și tac-su, jucat de Christopher Lloyd (Back to the future, Going in style), care are un miliard de ani, se zbenguie cu pușcoaca de gât de parcă ar fi la prima tinerețe.

Bob Odenkirk este meseriaș în rol, parcă simt un pui de Liam Neeson în el, posibil să mai joace în câteva astfel de filme de acțiune, pentru că moaca nevinovată și atitudinea lui îi permit să interpreteze la perfecție rolul de om banal, la casa lui, dar care ascunde secrete teribile în dulap.

Cred că mare parte din buget, care și așa nu a fost prea mare, s-a dus pe drepturile unor piese, pentru că Nobody are o coloană sonoră beton, doldora de piese celebre care pică numai bine în momentele în care Hutch se dezlănțuie.

Ca film, adică un ansamblu de formă și fond, Nobody nu-i prea reușit, dar fiind axat pe acțiune, îl notez corespunzător, în funcție de ceea ce promite să livreze, dacă vreau un scenariu înălțător, am oricând la dispoziție vreun film de Oscar, aici am vrut cafteală felurită, plină de pumni-n bot și cuțite-n beregată, și fix asta mi-a dat Nobody.

Nu-i vreo capodoperă în acest gen, dar mi-a satisfăcut anumite gusturi morbide, așa că lui Nobody m-am decis să-i creez 7 conturi analitice (expresie înțeleasă doar de contabili). Părerile oricum sunt împărțite. SAU L-am văzut eu altfel de m-am situat într-o zonă de siguranță.

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Enter the dragon

Enter the dragon

M-a lovit nostalgia legată de artele marțiale și a trebuit să dau o tumbă stângace …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.