Abia ce l-am văzut pe Vincent la TGIFF 2024, că acum cică trebuie să moară.
Așa ne zice titlul filmului, Vincent doit mourir, o producție franceză din 2023.
Nu-i nicio legătură între cele două pelicule, mă joc și eu printre cuvinte.
🎬 Vincent doit mourir – Premisă 📖
Nenea din titlu, Vincent (Karim Leklou – Le monde est à toi), este unul ca oricare altul. Are o viață banală, o slujbă plictisitoare, colegi de muncă amestecați, unii prietenoși, alții enervanți.
Practic, este un om banal, fără cine știe ce perspective în viață sau carieră. Asta până când nu mai e și capătă un fel de super putere.
Oare pot s-o numesc așa? Sau este, mai degrabă, blestem?
Când face contact vizual cu tine, pur și simplu o iei razna, nu mai raționezi și singurul scop avut în minte este să-l omori pe Vincent.
Așadar, VINCENT TREBUIE SĂ MOARĂ!!!!
Asta este comanda care îți controlează creierul și, implicit, toate acțiunile pe care le generează.
Ce să facă și Vincent? Încearcă să se izoleze de lume și să afle dacă este caz singular sau mai sunt și alții ca el.
💭 Vincent doit mourir – Comentariu 🍿
Premisa este una originală și tulburătoare.
Mă rog, poate chiar originală nu-i, că știu și eu destule persoane cărora îmi vine să le tai unghiile cu toporul și să le aprind țigara cu aruncătorul de flăcări dacă se uită direct la mine.
Norocul lor este că apar doar la televizor când și când să ne anunțe ce legi au promulgat și să ne ceară votul plin de promisiuni electorale deșarte.
Dar rămâne fără putință de tăgadă una tulburătoare pentru că este greu de imaginat cum ai putea trăi într-o lume care vrea ca popii să-ți cânte Veșnica pomenire cu coșciugul închis.
Cum navighezi printre activitățile zilnice care necesită contact uman astfel încât să nu pari suspect că-ți tot ferești privirea?
Conceptul este interesant, asta nu poate fi negat, și este plin de comentarii sociale care mai subtile, care pe față, Franța fiind luată în colimator, o țară ajunsă un butoi de pulbere aproape să explodeze.
Nu este greu de interpretat furia aparent nejustificată a cetățenilor care o dau în pandalii când alții se uită insistent la ei, paralela cu realitatea fiind evidentă, că de turbare necontrolată am avut cu toții parte.
Este suficient să fi condus o singură dată într-o zi aglomerată că deja simți că faci parte din acest film.
Aproape că aduce ca o peliculă cu zombi, doar că aici nu avem de-a face cu morți vii care vor creier, ci cu oameni cu CNP valabil care-ți sar la beregată.
Hm, sau oare ei deja sunt morți pe dinăuntru, le este sufletul putrezit și rațiunea în descompunere?
După cum menționam anterior, sunt multe mesaje împachetate în firul narativ, ceea ce asigură menținerea unui interes cerebral la cote înalte pe tot parcursul poveștii.
Din păcate, poate sunt prea drastic, scenariul păcătuiește grav cu o chestie incredibil de banală, la care până și o persoană cu un IQ egal cu numărul de la pantofi s-ar fi gândit.
În film, însă, protagonistului nu i-a trecut deloc prin cap să-și pună o pereche de ochelari de soare să verifice dacă dispare efectul psihotic pe care îl are asupra celor din jur.
Practic, o problemă atât de gravă ar fi putut avea o soluție foarte simplă dacă pe om îl ducea capul.
Hm, ia stai așa, nu o fi cumva și asta tot o metaforă cu privire la prostia umană?
Că ființa asta care se crede cea mai inteligentă a ajuns într-un hal fără de hal încât are nevoie ca pe cuptoarele cu microunde să fie o avertizare cum că nu trebuie să prăjim animale vii?
Poate scenariul în mod deliberat a omis această treabă, tocmai pentru a arăta că nu mai suntem în stare să ne gândim la rezolvări facile.
Vă las pe voi să rumegați intelectual la această dilemă.
🏆 Vincent doit mourir – Verdict 👍 sau 👎
Mă bucur că am pășit în sala de cinema relativ goală să văd acest film pentru că este unul care pleacă de la o idee inovativă și, în același timp, terifiantă.
Deși, la drept vorbind, cine mai face contact vizual în zilele noastre când ochii ne sunt lipiți aproape în permanență de fel și fel de ecrane?
Însă povestea se duce într-o zonă personală, existând și o relație pe care Vincent o dezvoltă cu un personaj feminin, Margaux (Vimala Pons – How I became a superhero), una care vine la pachet cu anumite dificultăți lesne de înțeles.
Scenariul nu-și dă interesul să vină cu explicații, ne lasă pe noi să presupunem care este cauza acelor puseuri de furie, ceea ce este de laudă.
Doar că pe final face niște cotituri bruște în firul narativ care demolează toată construcția de până atunci și adaugă și mai multă confuzie.
Partea incipientă este una potentă la nivel cerebral, dar jumătatea secundă începe să alunece pe panta calității scriiturii și nu-și mai poate reveni, stricând impresia de ansamblu.
În concluzie, Vincent doit mourir este un film care naște multe întrebări la care trebuie să cugeți pe îndelete, fiind o alegorie când amuzantă (dar umor negru), când filozofică, despre existența umană.
Însă te și înnebunește cu multe necunoscute la final și nu mă las până nu-i pun 7 perechi de ochelari pe nas, curios fiind să văd dacă mă mai face să o iau razna.