Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Setăm mașina timpului pentru anul 1968, an în care a fost lansat Where eagles dare, un film de acțiune, de război, pe care mi-l aduc aminte că-l urmăream seara pe TNT cu subtitrare pe teletext. Mai țineți minte teletextul?
🎬 Where eagles dare – Premisă
Presupun că ați auzit de micul eveniment la scară restrânsă numit Al Doilea Război Mondial, nu? Aș întreba dacă sunteți americani, dar cum nu sunteți, trec direct în miezul problemei.
Friții nenorociți au pus labele pe o mare căpetenie de general, Carnaby, care are acces la niște informații extrem de sensibile care n-au voie să cadă în mâinile naziștilor.
Și cum se știe că zvasticienii o rupeau cu torturile fără gluten, dar cu multă durere, era neclar cât ar mai rezista Carnaby chinurilor la care este supus.
Așa că aliații formează ad-hoc o trupă de elită în frunte cu maiorul Smith (Richard Burton – The Medusa touch), secondat de locotenentul Schaffer (Clint Eastwood – Unforgiven).
Misiunea constă într-o încercare aproape imposibilă de salvare a generalului care este ținut captiv pe o stâncă neagră, într-un vechi castel unde doar vulturii se avântă, ciorilor fiindu-le teamă.
Cam asta este povestea de bază, nu una foarte complicată. La prima vedere.
💭 Where eagles dare – Comentariu 🍿
Deși are multe decenii strânse sub centură, Where eagles dare rămâne un film de acțiune bun, aș putea spune, în ciuda îmbătrânirii evidente din punct de vedere tehnic.
Ca o pățanie personală, ajung la o scenă cu zăpadă multă primprejur și îmi zic: „Pff, ce fals arată, este clar că actorul este în studio și zăpada din spate este doar pictată‟.
Și Clint Eastwood, că despre el era vorba, parcă mă aude că și țâști, face cale întoarsă și ia la bătătorit zăpada despre care credeam că-i falsă.
Dar chiar și așa, sunt evidente momentele în care actorii, în special în vehicule aflate în mișcare, sunt filmați în spatele unui ecran.
Însă în afară de asta, nu ar fi nimic de comentat negativ despre Where eagles dare, când se pune pe acțiune, chit că nu-i cea mai sângeroasă în ciuda ratingului M (matur), este una bine realizată și diversificată, astfel încât n-am avut cum să mă plictisesc.
Asta și pentru că locația este una propice unei pleiade de secvențe în care naziștii gustă cu poftă zăpada albă, iar aliații cosesc de mama focului dușmanii fără nici măcar să transpire.
Așadar, multe gloanțe risipite, o grămadă de vehicule bubuite și suficiente explozii impresionante pentru acea vreme pentru a-mi satisface pofta de război.
Că mureau nemții în cele mai exagerate și ridicole moduri, de parcă erau la un spectacol de vodevil, asta este altă discuție.
Dincolo de acțiune, Where eagles dare surprinde printr-o poveste foarte interesantă din punct de vedere al răsturnărilor de situație.
Pentru că vorbim despre război, pe atunci erau la modă agenții dubli, chiar tripli, și filmul se folosește din plin de acest tertip pentru a tensiona extrem de mult atmosfera.
Nu mă așteptam să fiu luat pe nepregătite de câteva surprize, crezând că-i un fir liniar simplu, bum-bum, pac-pac și atât, un film de război banal.
Iată că, totuși, Where eagles dare nu degeaba are mânecile lungi la tunică, ascunde câteva trucuri care m-au făcut să apreciez mai mult această producție clasică.
Stă un pic pe gânduri până se decide să dea drumul acțiunii, dar nu pot spune că partea introductivă este de pomană.
Are menirea de a pune bazele intrigii, de a ne face cunoștință cu personajele alături de care vom suferi și de a ne delecta cu locația azvârlită în vârf de munte.
Pff, încă de pe atunci Clint Eastwood trecuse la vârsta a doua și din distribuția originală (cea principală) este unicul supraviețuitor.
De bază însă este Richard Burton care, datorită tipologiei personajului său, are o interpretare complexă care uneori m-a lăsat perplex pentru că nu știam care-s intențiile sale.
Ah, să nu uit, are și personaje feminine eroine, care luptă cot la cot cu bărbații.
Dar filmul nu se oprește în mijlocul acțiunii să ne atragă atenția: „Băi, vedeți, suntem moderni, avem diversitate de sex, avem și femei care caftesc‟.
Nu, Where eagles dare lasă totul să vină natural, fără să ne bată la cap. Așa cum este normal.
🏆 Where eagles dare – Verdict 👍 sau 👎?
Deși are o durată de aproape 170 de minute și ne servește un preludiu prelung, filmul nu plictisește pentru că secvențele de aparentă acalmie sunt bine scrise și generează tensiune și fără să fie descărcate arme sau să fie împărțiți pumni.
Filmul are scene improbabile de acțiune, dar nu și imposibil de realizat, aducând cu el un dram de realism.
Nu se vrea o odă nesimțită adusă războiului, nu face o propagandă grosolană eroismului aliaților, nici nu demonizează naziștii, pentru că nu asta este intenția filmului.
El doar ne livrează o bucată zdravănă de acțiune spectaculoasă, fiind un blockbuster de toată frumusețea care a impresionat la vremea sa, mai ales că mare parte din el a fost filmată natural, să zic așa, în Austria, ceea ce în zilele noastre poate fi considerat o extravaganță.
Astea fiind zise, Where eagles dare primește din partea mea 8 medalii de merit.
(4 / 5)
