Wicked: Part 1

Wicked: Part 1Mă am cu filmele musical cum se are Ciolacu cu engleza, dar cum Wicked: Part 1 rulează la cinema și nu fac discriminări, am fost să-l văd.

 

🎬  Wicked: Part 1 – Premisă 📖

Elphaba (Cynthia Erivo – Widows) este diferită față de toți ceilalți, având o piele verde ca smaraldul din cauza căreia a fost tachinată și batjocorită toată viața.

Galinda (Ariana Grande – Don`t look up) este fata populară, superficiala blondă care este obișnuită să i se facă toate poftele de către cei din jur.

Cele două se întâlnesc la Academia Shiz din ținutul Oz și încă din start sar scântei din relația lor.

Ambele atrag toate privirile, dar din motive complet diferite. Elphaba continuă să fie văzută ca o ciudată, în timp ce Galinda este apariția diafană, o vată de zahăr cu pantofi strălucitori.

Una vrea să devină vrăjitoare, dar nu are talent, cealaltă, din contră, posedă încă de la naștere abilități în acest sens, dar nu știe să și le controleze.

Închei acest capitol menționând că țelul suprem al tuturor locuitorilor din Oz este să ajungă în fața Vrăjitorului Suprem (Jeff Goldblum – Independence day).

 

💭 Wicked: Part 1 – Comentariu 🍿

Filmul se bazează pe spectacolul cu același nume care a făcut senzație ani la rând și este un prequel pentru The wizard of Oz, capodopera din 1939.

Înainte să încalec mătură și să purced la drum cu laudele, că sunt destule, am să mă scutur mai întâi de aspectele care nu mi-au plăcut.

Începutul este dezgustător, și nu este un cuvânt puternic. Pe bune, oricât de nemernic este un om, nu poți să cânți și dansezi despre moartea lui.

Răsufli ușurat, poate te bucuri în gând că ai scăpat de un tiran, dar nu explodezi într-o manifestare grotescă de jovialitate.

Și a doua chestie care mi-a picat greu la creier a fost continuarea tendinței de a angeliza personajele fictive răufăcătoare.

Filmul prezintă originea Vrăjitoarei Rele care moare la finalul filmului din 1939 și, bineînțeles, este doar o persoană neînțeleasă de cei din jur, care nu are strop de răutate în ea și chiar are o aură de eroină.

Aici nu este neapărat vina filmului, ci a sursei de inspirație, dar trec peste buba asta pentru că, în rest, Wicked: Part 1 este FENOMENAL.

Cum elogiul acesta vine din partea unuia care nu halește acest gen, înseamnă că are ceva cu adevărat special de m-a făcut să tropăi, să aplaud, să fredonez și, mai ales, chiar să plâng urmărindu-l.

Încerc să-mi așez gândurile în ordine, că-mi zburdă prin minte atât de repede încât nu le pot prinde să le aștern sub formă de cuvinte.

Imaginea este mirobolantă, filmul arată incredibil de frumos din toate punctele de vedere.

Lumea din Oz este colorată în tușe vii, suficient de mult încât să-și pună amprenta pe retină, dar fără să exagereze și să devină stridentă.

Nu mai știam unde să mă uite mai întâi, fiecare cadru este magnific, o desfătare pentru ochi, concurează cu Dune la acest capitol, fiind unul dintre cele mai frumoase filme ca estetică vizuală.

Wicked: Part 1

 

Decorurile sunt imense, complexe, pline de imaginație, ca într-un basm ce a devenit realitate.

Ați crede că sunt CGI, dar foarte multe sunt practice, desigur, augmentate cu ajutorul efectelor speciale, dar aproape tot ce vedem ca decoruri a fost construit pe bune.

De costume ce să mai zic? Sunt și ele de senzație, ar face de râs orice paradă de modă actuală realizată de designeri încă întregi la minte, nu ăia care urcă modele cu coșuri de gunoi în cap.

Universal a băgat 350 de milioane de dolari în această producție (ambele părți) și se vede fiecare dolar cheltuit cu eficiență maximă, până și animalele CGI arată convingător, chit că nu perfect.

O să primească multe nominalizări la Oscar pentru partea tehnică, și o să le merite cu vârf și îndesat.

Degeaba ar fi fost ochiul băgat în extaz dacă filmul dădea chix acolo unde conta cel mai mult, anume partea muzicală.

Ei bine, eu sunt un fel de Grinch când vine vorba de astfel de realizări artistice, însă am fost cucerit pe deplin de cântece și de numerele dansante impresionante.

Melodiile sunt excelente și cu lipici, refrenele mi s-au întipărit în minte, coregrafia este ambițioasă și la scară largă, cu foarte mulți figuranți, și asta imprimă o senzație suplimentare de grandoare.

Sună vulgar, că nu mă pricep la exprimări academice, așa că zic cum știu, urechile au experimentat de mai multe ori un orgasm auditiv copleșitor.

Simțeam cum trupul îmi era năvălit de endorfinele eliberate de creier cu fiecare piesă monumentală care se derula pe ecran, exuberanța lor crescând tot mai mult odată cu apropierea finalului.

Acum vine rândul poveștii să iasă la tablă, și nici ea nu se lasă mai prejos, și-a învățat lecția ca un elev sârguincios.

Chiar dacă este o fantezie setată într-un tărâm imaginar, subiectul abordat este unul pământean, care a fost, este și va rămâne relevant în vecii vecilor.

Relația dintre cele două personaje cum nu se poate mai diferite este combustibilul care alimentează filmul, iar evoluția ei este una surprinzătoare.

Mă rog, cel puțin pentru mine, că habar nu aveam cum este spectacolul de pe Broadway.

În mijlocul poveștii, nucleul în jurul căruia se învârte totul, sunt conceptele de bine/rău, pe de o parte, și normal/diferit, pe de altă parte.

Elphaba și Galinda sunt reprezentări fizice ale acestor ideologii, să le zic așa, unele evident strâmbe pentru că niciun curent de gândire nu este perfect pentru că este rodul omului care, la rândul lui, are multe defecte.

Dinamica relației este într-o permanentă schimbare, nu știu dacă este un spoiler, dar trece de la o stare la alta, de la rivalitate la prietenie, de la dușmănie la înțelegere, nu stă deloc locului, este într-o continuă metamorfoză.

Asta asigură și un torent de emoții de tot felul, pe mine m-a rupt, și nu glumesc, o scenă crucială de pe la mijloc care se desfășoară în liniște totală, nu se rostește vreun cuvânt, dar se transmite atât de multe.

M-am trezit, fără să vreau, cu lacrimi în ochi pentru că am înțeles însemnătatea acelui moment care este despre etichetarea superficială a semenilor noștri care nu corespund standardelor personale, unele șubrede și lipsite de substanță.

Pentru mine a avut un impact mai puternic pentru că am fost și încă sunt în condurii lui Elphaba, luat la mișto pentru felul dereglat în care vorbesc din cauza geneticii, fără să fi avut de ales.

În fine, nu îmi plâng de milă că m-am învățat rapid să mi se rupă-n toate cele de părerea celorlalți, dar uneori tot doare când unii ostracizează pe alții pentru că nu-s ca ei, de parcă ar exista un singur șablon uman.

Wicked: Part 1

 

Hai că mă întind mult pe aici, practic filmul ne spune că este în regulă să fim diferiți, nu trebuie să fim ca apa, să ne modelăm după recipientele altora pentru a le fi pe plac.

Nu asta definește omul, exteriorul este doar un ambalaj trecător, contează cum și ce gândim.

Distribuția nu se lasă mai prejos și face cinste rolurilor, ridicându-se la înălțime.

Mă așteptam de la Cynthia Erivo să exceleze și vocal (că nu degeaba are 1 Grammy și 1 Tony), cât și actoricesc.

Chiar dacă s-a făcut rapid antipatică în ultima vreme prin tot felul de ieșiri neavenite, cu reacții exagerate la nimicuri, impresionează în partitura pe care o interpretează, dar nu este o noutate asta.

În schimb, Ariana Grande a fost surpriza uriașă, nu credeam că este în stare să ducă rolul pe care l-a primit, dar jos pălăria (sper să nu se supere Cynthia din cauza asta).

Felul în care mișcă, gesturile uneori excesiv de teatrale, dar realizate în mod voit, postura sclifosită și ocheadele dezaprobatoare au dat naștere unui înger de personaj căruia voiam, însă, să-i frâng aripile.

Poate exagerez, dar nu vi se pare că Ariana este cam slăbănoagă într-un fel bolnăvicios? Îmi venea să-i dau o șaorma cu de toate să mai pună și ea ceva carne pe oasele alea care-i împungeau veștmintele.

Mai sunt actori cu nume cu greutate care se preumblă prin peisaj, o voi menționa doar pe Michelle Yeoh (Everything everywhere all at once).

Pff, măiculița mea, când apărea în scenă păi imediat se făcea liniște și prezența ei impunea respect, când vorbea trebuia să asculți fără să crâcnești, atât de solemnă îi era statura.

A fost un murmur mai mult decât sesizabil în sală la un anume număr muzical, n-am înțeles pe moment de ce, dar am aflat ulterior când m-am documentat. Cine știe, cunoaște.

 

🏆 Wicked: Part 1 – Verdict 👍 sau 👎

Sunt, în continuare, șocat de cât de mult mi-a plăcut filmul. Este unul care are drept audiență perechea de cromozomi XX, dar trebuie să recunosc că mi-a gâdilat foarte mult Y-ul masculin.

Se simte că întreaga echipă de producție s-a implicat trup și suflet, nu este doar un produs corporatist, dar s-a pus și multă pasiune, de aceea a rezultat o realizare de proporții epice.

Păcat că n-am putut achiesa în totalitate cu Elphaba pentru că știam care îi este deznodământul și ce cotoroanță va ajunge mai târziu în viață.

Este, cel puțin la început, o ființă neprihănită ce suferă din cauza neacceptării celor din jur și sufletul meu voia s-o adopte cu toată dragostea.

Dar un intrus care se tot băga aiurea în seamă, creierul meu, îmi trimitea semnale de alarmă: „Bă, asta este vrăjitoarea care voia s-o mierlească pe Dorothy, nu-i mai plânge de milă‟.

Cu toate astea, mesajele transmise rămân valabile și ar trebui luate în considerare, dar sunt conștient că nu o s-o facem, că asta ne este firea, una meschină, egoistă și condusă de superficialitate.

Amu` marea belea este că trebuie să aștept un an până la concluzie, poate acolo anumite portretizări frugale vor fi aprofundate.

Mai sunt câteva scăpări pe care nu le-am pomenit tocmai pentru că nu am văzut tot produsul.

Rar se întâmplă ca un film să mă facă să mă bucur ca un copil mic care primește un cadou mult râvnit, cu atât mai puțin un musical.

Înainte să scriu articolul am trecut pe la psiholog să mă asigur că nu sufăr de dublă personalitate că încă nu-mi vine a crede că am putut să laud atât de mult pelicula. Mi-a zis, cam cu jumătate de gură, că-s OK.

Să se noteze în calendar, că este un eveniment unic, Wicked: Part 1 este primul musical (atenție, musical conform definiției clasice, nu biografie a unui muzician) care primește de la mine 9 maimuțe zburătoare.

 4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Wicked: Part 1

Recenzie video

Trailer

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Where the ravens fly

Where the ravens fly

Where the ravens fly este un scurt metraj realizat de Șandor Vlad, cunoscut ca The …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *