Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Oscar pentru cel mai bun film străin – Ediția 1958
După 2 ani italieni, Oscarul se duce în Franța pentru filmul Mon oncle, film catalogat drept comedie.
🎬 Mon oncle – Premisă 📖
Hulot (Jacques Tati care este și regizor) este unchiul din titlul filmului. El încearcă să se adapteze unei lumi stranii în care avansul tehnologic a luat-o la galop și l-a lăsat în urmă.
Sor-sa și soțul ei o huzuresc într-o casă sofisticată, cu multe inovații care-i dau bătăi de cap aiuritului de Hulot ce are probleme până și în a-și turna un pahar cu apă.
Cum este unchi, înseamnă că are un nepot, fiul sorei sale. Puștanul se ține de pantalonii acestuia, deoarece timpul petrecut cu el este mai interesant și jucăuș decât cel din casa sterilă și plictisitoare.
Nu mai am ce cuvinte să aștern pe foaie despre premisă pentru că povestea este, ei bine, una greu de descris, nici nu sunt sigur că am priceput filmul.
💭 Mon oncle – Comentariu 🍿
După cât m-a dus capul, am interpretat producția ca fiind o fabulă abstractă care beștelește viitorul pe care l-a prezis foarte bine, un viitor sumbru în care tehnologia face casă bună cu snobismul.
Cum firul narativ este prea absurd, mintea mea a luat-o razna. La un moment dat am crezut că este o reinterpretare a Vrăjitorului din Oz pentru că am dibuit cărarea șerpuită pietruită clasică, doar că nu era galbenă.
Ba chiar am identificat și Sperietoarea și, cum creierul mi s-a fixat pe ideea asta, am tot încercat să descopăr alte personaje care să se potrivească măcar parțial cu cele din cartea lui Frank L. Baum.
Cred, totuși, că bat câmpii pentru că nu am găsit decât o Dorothy, în rest liniște și pace.
Serios vorbind acum, probabil filmul este o bășcălie nu prea subtilă care atacă fără menajamente mania consumerismului care a acaparat omenirea.
Sunt prezente mai multe elemente care mă îndreaptă spre această concluzie.
În primul rând, ar fi acea casă futuristă plină de aparatură așa-zis modernă, dar absolut inutilă și care nu funcționează cum trebuie.
Oare cât de mare va deveni lenea umană de vom avea nevoie de un întorcător de friptură?
În al doilea rând, există o tonetă insalubră care aduce mult cu fast food-ul corporatist care ne servește cu cauciuc comestibil presărat cu o tonă de sare și/sau zahăr, ducând la creșterea grasului de obezitate.
Pardon, am vrut să scriu gradului de obezitate.
Filmul se inspiră în mod clar din comicul de situație, dar un comic trist, specific lui Charlie Chaplin, multe scene fiind un omagiu adus nemuritorului Modern times.
Am găsit și câteva giumbușlucuri ilare care mi-au adus aminte de clasicii Mr. Bean și Benny Hill, ceea ce m-a făcut să zâmbesc un pic.
La rândul lui, Mon oncle cred că l-a impresionat pe Wes Anderson pentru că stilul regizorului născut la un deceniu după apariția filmului aduce mult cu pelicula de față.
Să nu-mi spună Anderson că s-a gândit singur la scena cu personajul care traversează o clădire urcând etajele și trecând dintr-o parte în alta, nu mai știu în ce film apare, că nu îl cred.
De ce? Pentru că există fix aceeași scenă în Mon oncle.
Deși povestea este aproape inexistentă și dă senzația de incoerență pentru că se petrec multe întâmplări care par a duce spre nicăieri, scenariul dă pe dinafară de simbolistică.
Nu puține au fost momentele în care nu am știut cum să deslușesc ceea ce imaginile voiau să transmită.
Spre exemplu, ce să înțeleg din secvența în care câinele este îmbrăcat exact ca stăpânul? Oare că stâlpul casei este, în realitate, ținut în lesă de nevasta lui care îl are în permanență sub papuc?
Sau ce interpretare dați voi sărmanului om care-și face de treabă cu o mătură, dar o face de pomană pentru că în mijlocul străzii este o permanentă grămadă de gunoi?
Vizualul se prezintă deosebit de bine, regizorul se folosește mai mult de imaginea viu colorată, în special în verde, și de gaguri fizice pentru a-și impune punctul de vedere.
Dialogurile trec pe plan secund, nu au mare importanță, de aceea se și aud atât de stinse și plăpânde, fără subtitrare aș fi crezut că am halucinații auditive pentru că totul este rostit în șoaptă.
Observați că fac zig-zag-uri printre rânduri, dar chiar nu mai am habar ce să comentez pe seama acestui film cu adevărat straniu care pare haotic și incoerent, pe de o parte, dar și sublim și subliminal, pe de altă parte.
Închei aici cu menționarea unei scene care chiar mi-a dat KO cerebral pentru că nu știu dacă este o eroare flagrantă de editare sau în mod voit a fost compusă așa pentru a ascunde o semnificație aparte.
La un moment dat, unchiul coboară de la volanul mașinii oprite la roșu deoarece avea impresia că a fost lovit din spate, se face verde, mașinile pleacă, inclusiv a lui, deși el nu era în mașină, încă se afla pe trotuar certându-se aiurea cu niște copii.
Așadar, cine conducea mașina? A fost o scăpare la montaj sau un mesaj cum că lumea nu stă după fiecare în parte și îi fărâmițează pe indivizii care încearcă să iasă din coloana infinită a turmei obediente?
🏆 Mon oncle – Verdict 👍 sau 👎
Combină în mod bizar caterinca amară cu mesajele alarmante despre degradarea intelectuală spre care se îndrepta, pe atunci, specia umană, o degradare atinsă acum, în contemporaneitate.
Ba chiar evidențiază pericolul social pe care tehnologia îl aduce cu fiecare progres, o tehnologie care șubrezește comunicarea verbală și ne transformă în roboți robotitori, așa cum reiese dintr-o scenă elocventă în acest sens.
Nu pot spune că mi-a plăcut pentru că am simțit povestea a fi derivativă din altele spuse mult mai bine, Chaplin fiind imbatabil pe acest palier narativ.
Pare mai degrabă o colecție de scheciuri amuzante, dar cu tâlc, decât un film de sine stătător pentru că, mă repet, povestea în ansamblul ei este lipsită de coeziune.
Nu ratează nici superficialitatea imbecilă care-i face pe unii oameni, mai norocoși financiari, să se creadă superiori altora doar pentru că dețin mai multe bunuri materiale cu care se fălesc mândri nevoie mare.
Acestea fiind zise, mi s-a terminat timpul destinat acestui articol, așa că am să mă grăbesc că trebuie să cumpăr și eu 6 pești scuipători de apă.
(3 / 5)
