Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
S-a apucat Robert De Niro (Taxi driver) de seriale, așa că nu puteam rata Zero Day.
Nu-i chiar serial, ci o miniserie de 6 episoade pe Netflix.
🎬 Zero Day – Premisă 📖
Este jale mare în SUA pentru că timp de un minut, din senin, a picat TikTok-ul pe acolo, ceea ce pentru cei cu atenția setată la 30 de secunde este o eternitate.
Sunt sarcastic, a căzut tot ce este bazat pe digital ca urmare a unui atac cibernetic fără precedent în istoria scurtă a acestei mărețe țări.
Așa că actualul POTUS, Evelyn Mitchell (Angela Bassett – Black Panther), îl deranjează de la rutina obișnuită pe unul din foștii ocupanți ai scaunului din Biroul Oval, George Mullen, pentru a afla cine este în spatele, rușii cică, acestei tărășenii.
Comisia înființată special pentru rezolvarea acestei crize primește puteri depline, ceea ce deranjează pe mulți deoarece asta înseamnă călcarea în picioare a drepturilor constituționale.
Bașca, între noi fie vorba, Gică (Robert De Niro) ar fi mai degrabă potrivit să fie șeful Găștii Zurli pentru că mintea nu-i funcționează la parametri adulți.
💭 Zero Day – Comentariu 🍿
Nu-i deloc o producție lungă, are șase episoade care însumează în jur de 5 ore cu tot cu pauzele de baie, așa că seria poate fi consumată repede.
Tematic, nu cred că există serial mai fierbinte decât Zero Day pentru situația actuală critică în care se află societatea umană scindată în mai multe tabere opuse care sunt îndoctrinate cu ideologii diferite.
Serialul forează adânc în toate temerile noastre legate de vulnerabilitățile sistemelor informatice și de dependența de tot ce înseamnă electronic.
Dacă s-ar produce scenariul imaginat, și nu este chiar de domeniul SF-ului să se întâmple așa ceva la un moment dat, atunci am băgat-o pe mânecă.
Ne bazăm atât de mult pe tehnologie încât fără ea suntem ca puii de țestoasă abia ieșiți din găoace ce-și caută drumul spre ocean, aflându-se la mila prădătorilor care abia așteaptă să se înfrupte din festinul picat pleașcă.
Paranoia dusă la paroxism, teorii conspiraționiste de la unele credibile până la fantasmagorii stupide, comploturi politice, aplicații culegătoare de date, prostime ușor manipulabilă, iată câteva dintre elementele regăsite în Zero Day.
Sună cunoscut? Ei bine, seria își trage seva narativă din realitate și o îmbogățește cu adăugiri dramatizate pentru a face vizionarea mai atractivă.
Am găsit ansamblul de șase episoade a fi straniu pentru că tot ce se petrece poate fi trecut la capitolul ficțiune, dar, în același timp, există și o mare probabilitate de a se înfăptui în realitate.
Raționalul din mine refuză să creadă că așa ceva și-ar putea găsi corespondență în realitate, dar Gică Contra de pe creier mă bagă la gânduri: chiar este atât de grea punerea în practică a unui asemenea atac?
Zero Day este un serial ce poate fi considerat o fabulă deloc subtilă care trage niște semnale de alarmă pe care trebuie să le luăm în calcul.
De asemenea, scenariul nu ratează vreo ocazie de a persifla tot ce este mai rău în umanitate.
Pe de o parte, n-are vreo jenă în a beșteli categoria tot mai dolofană a cretinilor trepanați care cred orice aberație lipsită de argumente doar pentru că așa le spune un guru, orice guru, în gura căruia se uită cu adorație indiferent ce rahat mănâncă.
Pe de altă parte, nu scapă nici segmentul politic de acidul aruncat de Zero Day, un politic care nu se sinchisește să încalce constituții și drepturi umane primordiale pentru a asigura o așa-zisă liniște națională sau globală.
Comisia condusă de Mullen este, practic, o dictatură în toată regula, nesupunându-se vreunei convenții sau legi, putând face orice crede de cuviință pentru a-și îndeplini dezideratul.
Și avem destule exemple în istoria noastră recentă când, în numele libertății, au fost adoptate măsuri fasciste.
Așadar, există mult material de interpretat în Zero Day care dă apă la moară atât celor care se hrănesc cu teorii ale conspirațiilor, cât și celor care se îngrozesc de cât de fragili suntem în realitate.
În timp ce dușmanul acționează chirurgical, la obiect, fără abateri de la un plan bine structurat, cei care trebuie să ne apere pierd vremea prin comisii, cu certuri și cu împărțirea cașcavalului înainte de a riposta. Și de obicei, riposta vine prea târziu.
Din acest punct de vedere, seria este una captivantă deoarece prezintă un viitor înfricoșător spre care ne îndreptăm cu pași repezi, asta dacă nu deja am bătut la poarta lui.
Păcat că scenariul nu este suficient de inteligent încât să profite la maximum de conceptul de la care a pornit.
Povestea este prea întortocheată pentru binele ei și folosirea unui tertip narativ devine enervantă după primele trei episoade pentru că diminuează impactul cu fiecare repetiție.
E ăla? Da, dar nu e ăla. E ăla? Da, dar nu e ăla. E ăla? Da, dar nu e ăla.
La un moment dat mă săturasem de atât de multe surprize și răsturnări de situație încât am ajuns să-l suspectez până și pe câinele lui George că ar fi făptaș în acest complot pus la cale pentru destabilizarea țării.
Spre final chiar nu mă mai interesa cine este culpabilul, voiam doar să se termine odată tămbălăul că obosisem de atâta alergătură cerebrală.
Nici investigația condusă de George nu este una care să zgândăre creierul pentru că descoperirile făcute veneau mai mult ca urmare a norocului.
Cineva a văzut din întâmplare ceva sau a auzit fără să vrea altceva, nu în urma unor acțiuni detectivistice logice, ci pentru că așa s-a nimerit.
Să nu mai zic că planul malefic pare imaginat de niște țânci incapabili să anticipeze consecințele.
Este o dezvăluire minoră, dar trebuie să o dau ca exemplu în acest sens.
Un personaj prins cu mâța-n sac se lamentează că nu a știut că vor muri și oameni dacă sunt oprite sisteme conectate la rețeaua informațională.
Aoleu, maică, să mori tu că nu ți-a dat prin cap că or să moară oameni în spitale dacă nu mai funcționează aparatele care îi țin în viață sau că nu vor fi accidente fatale când semafoarele intră subit în grevă?
Orice parameci care își dă ultima suflare nu ar fi în veci de acord cu așa ceva pentru că acel plan duce, automat, la pierderea de vieți omenești. Și nu asta s-a vrut prin aplicarea lui, ci cu totul altceva.
Personaje despre care se presupune că sunt inteligente bubuie, în realitate, de prostie.
Aveam ceva îndoieli asupra interesului pe care marele Robert De Niro și-l va da pentru acest serial, dar omul a fost trup, suflet și minte dedicat rolului său, unul complex.
Nu doar că trebuie să joace un personaj împovărat cu o sarcină monumentală care-l apasă și stresează, dar trebuie să se lupte și cu șubrezenia minții care îi joacă feste.
Are halucinații auditive și vizuale, așa că uneori nu știi ce-i aievea și ce-i imaginar, mai ales că Mullen trebuie să trăiască și cu efectele unei tragedii din trecut.
De Niro știe să transmită la perfecție această stare de ambiguitate, dovedind că și la peste 80 de ani se află în plenitudinea forțelor actoricești.
Distribuția este una plină de nume unul și unul, Angella Basset (care aici nu-și mai dă ochii peste cap), Lizzy Caplan, Joan Allen, Jesse Plemons (a slăbit destul de mult sau doar mi se pare?) și Matthew Modine completând o listă impresionantă de oameni talentați.
🏆 Zero Day – Verdict 👍 sau 👎?
Producția de pe Netflix este și reușită, dar și nereușită, lăsându-mă să mă lupt cu concluzii contrastante.
Știe pe ce butoane să apese pentru a scoate la iveală fricile care ne macină atât de mult cu privire la viitorul digital și groaza născută din conștientizarea că nu suntem decât niște păpuși cognitive care jucăm după cum ni se cântă fără să ne dăm seama cine ne trage de sfori.
Însă serialului i-a lipsit ceva care să-l facă să fie cu adevărat cutremurător, poate descoperirile fortuite, nu pe baza unei investigații temeinice, poate planul necopt așa cum trebuie, poate îmbârligăturile exagerate, cert este că am simțit că potențialul nu a fost muls până la ultima picătură.
Pe final o dă și într-un patriotism din ăla ipocrit pe care americanii îl aplaudă când este al lor, dar îl înjură când este al altora.
Trebuie, însă, să-l aplaud cu toate mâinile pe Robert De Niro, zic să ne bucurăm de acești monștri sacri ai cinematografiei universale cât încă mai putem.
Așa că nu-mi rămâne altceva de făcut decât să-i vânez 7 căprioare digitale.
(3,5 / 5)
