Nici nu știu cum mama vițelului am dat peste A perfect plan, dar după ce am citit premisa acestui film, ideea m-a atras din prima.
Patru hoți / spărgători renumiți se trezesc captivi în una bucată clădire abandonată pe stilul filmelor Saw. Nu dau nume, că nu contează.
Nimeni nu știe de ce cineva a irosit niște droguri pe gâturile lor, dar nu trece mult timp și pe-un ecran atârnat de perete le apare un frumos cronometru care arată șase ore și timpul nu stă pe loc, ci scade, pentru că acel cronometru este atașat unui gingaș buchet de Semtex.
Astfel, ei află că au la dispoziție un sfert de zi să dea o spargere de probă în condițiile cele mai dificile, contribuind astfel la crearea, așa cum promite titlul filmului, unui plan perfect.
Deși ideea din spatele peliculei este intrigantă, trebuia să îmi dau seama că am în față un gunoi de film din moment ce actorii sunt strânși de prin cine știe ce cotloane fomiste și sunt cvasi-necunoscuți.
A perfect plan intră în categoria acelor filme care pornesc de la o idee excelentă dar realizatorii sunt amatori și habar nu au cum să dezvolte premisa. Am impresia că scenariștii au văzut un jaf doar prin desene animate și cam atât pentru că din acest punct de vedere filmul este mai mult decât incompetent.
Nu știu cum se face, dar de câțiva ani încoace mai mereu prin topul filme nasoale se regăsește câte unul care are de-a face cu evadări și jafuri. Dacă în 2018 am avut Escape plan: Hades și în 2019 Escape plan: The extractors, iată că în 2020 am A perfect plan.
Scenariul este atât de imbecil încât dintr-un thriller intens (cum ar fi trebuit să fie) devine o comedie accidentală pentru că așa-zisul jaf imposibil de realizat de către vreun ageamiu, ci doar de elita manglitorilor, este, de fapt, floare la ureche și orice ciorditor de la școala de corecție ar fi putut realiza jaful fără atâta tevatură din partea răufăcătorilor.
Pe bune? Ai nevoie de atâtea minți luminate care să ajungă la concluzia că tot ce le trebuie sunt o lanternă, o oglindă și o bujie? Păi nenea rău putea întreba un corb uman plimbător prin autobuze cu mâinile în buzunarele altora despre jaf că același plan i-ar fi fost pus pe tavă.
Și marile dezvăluiri care ar trebui să-mi distragă atenția de la scenariul răsuflat sunt atât de evidente încât chiar nu știu de ce se mai chinuie scriitorul care vrea să mă dea cu roțile în sus la final fără să îi pice fisa că deja mi-a spus la început toată șmecheria.
Acțiune este ioc în film, că mai toată activitatea are loc într-un depozit părăsit cu cele patru personaje făcând schimb de cele mai inapte și somnolente replici scrise cu scopul clar de a trage de timp, iar partea incitantă (în imaginația regizorului) este reprezentată de banalele modalități de a trece de diversele capcane concepute de un mucos ce încă se răhățește în pamperși pentru că nu pot să cred că o persoană în deplinătatea facultăților mintale ar considera că acele obstacole reprezintă ceva dificil pentru cineva care știe că nu trebuie să-ți miroși degetul după ce l-ai scos din eclipsa dorsală maronie.
Personajele creionate sunt ofensive pentru că perpetuează niște stereotipuri deranjante, irlandezul este bețiv, mexicanca este sexoasă, frigida este înțepată, iar boșorogul este încurcă lume.
Cât despre actorie, la așa actori, așa interpretare, nu contează că-i glumă sau că-i dramă, interpreții au aceeași expresie facială imperturbabilă și aici nu îi laud că-s de neclintit, ci că atât pot, repertoriul lor se rezumă la o uitătură încruntată.
Ce să zic de realizarea tehnică? Poate aș putea găsi scuze, având în vedere bugetul cu care a fost realizat filmul, probabil suficient pentru a cumpăra două șireturi de pantofi Nike, dar nu o să o fac pentru că sunt erori cauzate nu de lipsa bugetului, ci de amatorismul celor care au realizat filmul și care s-au crezut mari cineaști, dar prezentau imagini live care erau, de fapt, niște înregistrări pentru că se vedea bara cu timpul. Și ăsta este doar un mic exemplu. Plus că nesincronizările audio sunt foarte vizibile. Le regăsesc și la filme cu bugete imense, dar aici deja devin un laitmotiv, personajele filmate din spate stau ca plopii, gura nu se mișcă deloc, dar cuvintele se rostogolesc neîncetat, probabil au învățat să vorbească cu anusul.
Vai, și cât de mișto părea filmul, patru hoți obligați să pună la cale un jaf perfect de la distanță pentru a-și salva viața. Când colo, m-am trezit cu o dejecție de film ce își depune cu mult succes candidatura pentru un loc fruntaș în topul celor mai proaste filme pe 2020.
Fac un pic de matematică și scot o rădăcină pătrată din patru și îi dau lui A perfect plan nota 2.
(1 / 5)Trailer: