American fiction

American fictionAmerican fiction este unul din multiplele filme nominalizate la Oscar, inclusiv pentru premiul cel mare.

Are cinci astfel de acolade, să vedem dacă va și triumfa la vreo categorie.

 

🎬  American fiction – Premisă 🕮

Thelonious, ăsta da nume original, jucat de Jeffrey Wright (The Batman), este un scriitor inteligent, dar lipsit de succes.

Nu că n-ar scrie bine, doar că ale sale cărți nu atrag interesul publicului consumator de gunoaie literare. Sună cunoscut?

Are și un temperament vulcanic ce-l face să erupă destul de des atunci când este zgândărit de prostia umană.

Fiind profesor, asta nu cade deloc bine colegilor și părinților sensibililor ofuscați și ofensați când sunt puși la punct pentru dovezile lor de prostie.

Așa că este trimis să se răcorească pentru o vreme și el ajunge în Boston, la familia sa, una pe care nu o are prea mult la inimă din varii motive.

Și aici este lovit de-o inspirație miștocară care îl aduce brusc în atenția publicului.

Nu pe el, ci pe pseudonimul pe care și-l alege pentru a face caterincă de societate.

 

💭 American fiction – Comentariu 🍿

Acoperiți-vă ochii sau treceți la paragraful următor deoarece voi folosi un cuvânt obscen în engleză, dar inofensiv în română. Fuck, filmul avea nevoie de o schimbare de titlu.

Fără să dau prea multe detalii, este unul care oferă un uriaș spoiler care strică deznodământul poetic ce-și pierde din efect pentru că deja îi știam rima.

Povestea în sine este o satiră spusă într-un mod tragicomic care ia în bâză ipocrizia umană care a atins cote ce depășesc paroxismul.

Cu bună știință voi folosi acum o repetiție ce poate deveni supărătoare, dar așa am gândit, așa scriu.

Filmul vrea să spargă stereotipurile clasice ale societății prin exagerarea stereotipurilor clasice ale societății, demonstrând astfel că societatea doar se preface că vrea să scape de stereotipurile clasice și, în realitate, îmbrățișează stereotipurile clasice dăunătoare mai mult ca oricând.

Sună întortocheat, dar este cel mai ușor mod de a caracteriza American fiction.

Scoate în evidență, cel puțin așa am priceput, cât de duplicitară este ființa umană. Și pe bună dreptate.

Fiind vorba de divertisment, exemplele vor fi din această industrie.

Omul se vaită că este inundat de cărți/filme de tot căcatul, lipsite de originalitate, care prezintă la infinit aceleași povești răsuflate sub formă de continuări insipide și reinterpretări ofensatoare.

Dar același om este de negăsit când este lansată o carte/peliculă originală tocmai pentru că nu vrea să își asume un risc aruncându-se în necunoscut și dă iama tot la ceea ce blamează cu atâta indignare.

Prin câteva scene sugestive, filmul face o cronică incredibil de fidelă a superficialității ipocrite a societății.

Și asta este doar o mică parte a disecției nemiloase pe care American fiction o execută fără să se sinchisească pe cine deranjează.

Știu că a devenit perimată folosirea cuvântului, dar este și woke fără a fi woke sau, mai degrabă, este woke fiind, mai ales, antiwoke.

Adică spune același lucru pe care l-am spus și eu și am fost catalogat drept rasist.

American fiction

 

Nu mai repet toată poliloghia, că am scris mult la vremea respectivă, ci fac o sinteză.

Lumea are nevoie de diversitate, dar SUB FORMĂ NOUĂ ȘI ORIGINALĂ, cu povești preluate din mitologia non-caucazienilor, adică africană, asiatică, latină, etc.

Diversitatea nu înseamnă să iei filme făcute celebre de actori albi și să-i înlocuiești cu unii de culoare și să spui apoi: „Poftim diversitate‟.

De ce?

Simplu, pentru că este jignitor pentru rasele non-albe care trebuie să se mulțumească doar cu povești second-hand de la albi, iar această tactică nu face altceva decât să asmută taberele și mai mult una împotriva celeilalte.

Este nevoie de „ORIGINALITATE ORIGINALĂ‟, nu originalitatea de acum zeci de ani înnegrită la față.

Iar filmul lovește direct, cu eleganță, dar și brutal, fix în porcăria asta de mentalitate împuțită care nu-i decât reversul altei mentalități la fel de împuțite.

Pauză de calmare, iau o gură de aer, că m-am enervat și nu mă mai opresc apoi din scris.

…………………………………………………………………………………………………………….

Gata, m-am răcorit. Așadar, să revin la oile mele.

În afară de a fi o uriașă metaforă veninoasă, pelicula are și o poveste personală profund dramatică deoarece protagonistul trece prin multe evenimente până la finalul celor două ore de film.

Unele sunt amuzante, și chiar am râs de câteva ori ca urmare a absurdului situațional în care se regăsesc personajele, dar cele mai multe se află la celălalt capăt al spectrului, adică triste.

Este prima oară când vederea mișcării unor extremități și atât m-a făcut să-mi dau seama ce se petrecea în partea opusă și aproape că mi-a stat inima în loc.

La capitol tehnic nu are nimic care să dea pe spate privitorul, de aceea nici nu a atras atenția Academiei din acest punct de vedere, doar la coloana sonoră a primit o nominalizare.

Celelalte patru sunt pentru zona umană, să-i zic așa, film, scenariu adaptat, actorie masculină principală și secundară.

Deși aici nu prea știu ce li s-a părut extraordinar la Sterling K. Brown (Black Panther) în rol secundar că dacă ai clipit mai lung, l-ai ratat, având o partitură minusculă și deloc memorabilă.

Nici despre Jeffrey Wright nu pot spune că a rupt gura târgului, nu are vreo șansă în fața greilor favoriți la acest premiu.

Joacă bine, captivant și nuanțat, dar nu m-a exaltat în vreun fel.

 

🏆 American fiction – Verdict 👍 sau 👎

Este un film excelent al cărui mesaj este mai pertinent ca oricând deoarece societatea parcă a dat-o în dambla.

Goana după o diversitate disimulată nu face altceva decât să diminueze distructiv sensul real al acestui concept.

Amestecă excelent clișeele clasice, pentru că avem menajera de culoare, dar la o familie de culoare, cu unele răsturnate, toată familia protagonistului este formată din doctori, iubita lui este avocat, iar amicul menajerei este, pam-pam, polițist.

Adică personaje care nu prea sunt interpretate de actori de culoare ce sunt mai degrabă repartizați în roluri de traficanți de droguri, criminali și gangsteri.

M-a uns pe suflețel urmărindu-l pentru că dă glas unui adevăr dur pe care mulți nu îl văd sau se prefac că nu îl văd, fiindu-le mai călduț și comod în ignoranța lor.

Tocmai de aceea am să-i trimit spre recenzare nu mai puțin de 9 cărți.

Puteam să mai adaug una, dar titlul este unul prost ales.

Fără el aș fi rămas cu o dilemă, unde se termină ficțiunea și unde începe realitatea?

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Trailer

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Restul e tăcere

Restul e tăcere

Cel mai bun film românesc – Gopo – Ediția 2009 Restul e tăcere nu-s doar …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *