Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
2010
Sper să nu mă bâlbâi printre taste când voi așterne câteva rânduri despre The king`s speech.
A înhățat patru bucăți de Oscar din 12 nominalizări, așadar destul de puține statuete câștigate.
🎬 The king`s speech – Premisă 🕮
Gică Cinci, pardon, regele George V, nu stă prea bine cu sănătatea, se pregătește să lase tronului urmașului Edward VIII (Guy Pearce – Memento).
Dar mai are un fiu de rezervă pentru postul de rege, George VI (Colin Firth – 1917), dar acesta are o mare problemă.
Dacă îl puneai să răspundă la 958 să îți potrivești ceasul după „La semnalul următor va fi ora…” riscai să întârzii peste tot deoarece prințul are un defect de vorbire.
Scotea cuvintele pe gură mai greu decât accesează statul român fondurile europene care nu pot fi furate precum cele din bugetul propriu.
Așa că este luat în primire de un expert logoped, Lionel (Geoffrey Rush – Shakespeare in love), care se jură pe tot ce are mai scump că-i va rezolva cutia sonoră defectă.
💭 The king`s speech – Comentariu 🍿
Subiectul, la prima vedere, pare ridicol și deloc demn de un film, cu atât mai mult de unul aurit cu câteva statuete la care râvnesc toți cei din industria cinematografiei.
Din fericire pentru poveste, ea este mai profundă de atât pentru că tratează, în principal, cauza defectului de vorbire care este una ce implică traume copilărești și presiuni adulte.
După cum era de așteptat, aspectul cel mai important este scenariul, că ne face doar din vorbe neavând alte elemente spectaculoase la dispoziție pentru a ne impresiona.
Confruntările dintre profesorul calm și imperturbabil, pe care nu îl poți clinti din seninul său orice ai face, și elevul recalcitrant și cu nervii gata să explodeze sunt delicioase.
Replicile emană, simultan, intelectualitate aristocrată și colocvialitate de mahala.
Limbajul folosit nu este întotdeauna unul demn de discursuri regale, mai sunt scăpate și niște pomeniri mortuare de neam și penetrări neortodoxe dorsale.
Așadar, este un film de teatru, dacă mi se permite această alăturare de cuvinte, cele mai multe scene au loc într-o încăpere în care se află puține personaje.
Iar tema abordată este cea a amintirilor adânc îngropate în seiful cerebral care-și fac simțită prezența subliminal prin influențarea modului în care George vorbește.
Din când în când mai este adus în discuție și iminentul Război Mondial Secund pentru că un oarecare necunoscut Hitler rupe pe discursuri înflăcărate care însuflețesc poporul german și îmbărbătează armata întru invadarea altor țări.
Cred că filmul a vrut să evidențieze un contrast între avalanșa torențială de elocvență care se prăvălea din gura lui Hitler și broboanele împiedicate care abia își ițeau capul din gura lui George.
De asemenea, prezintă și frecușurile dintre cei doi frați, încă prinți.
Cel mare, care era întâiul pretendent la titlul de rege, era concentrat mai mult pe fuste decât pe coroană.
În timp ce juniorul, doar cu un an mai mic, era fiert pe treburi regale, însă n-avea ce face, trebuia să rabde umilința defectului său, dar și faptul că nu putea urca pe tron.
Filmul impresionează în ceea ce privește imaginea care redă cu maximă fidelitate perioada de acum aproape 100 de ani din Regatul Unit.
Simțeam că sunt acolo, lângă personaje, aproape că-mi venea să iau și eu niște pietricele în gură și să încep să fac exercițiile de dicție care mi-ar fi fost de mare ajutor.
Total arată superb, de la palatele fastuoase, unde nu petrecem foarte mult timp, până la ținutele elegante (haine, nu cârpe ca acum).
Și deasupra tuturor tronează interpretarea impecabilă a lui Colin Firth care m-a rupt prin felul în care a reușit să redea un defect greu de reprodus de o persoană care vorbește normal.
Inflexiunile vocii sale și schimbările aproape insesizabile în modul în care rostește cuvintele, când mai greu, când mai ușor, în funcție de context, sunt cele care i-au adus Oscarul pentru actorie principală.
🏆 The king`s speech – Verdict 👍 sau 👎?
Cu toate că este bun filmul regizat de Tom Hooper, pentru că are un farmec aparte, hai să fim serioși, tocmai el merita titlul de cel mai bun film din 2010?
Un an care ne-a adus niște producții excelente precum Inception, The social network, Black swan, The fighter sau chiar Toy story 3, pe acesta l-au găsit Academia să-l premieze?
Să nu mai zic că premiul pentru cel mai bun regizor a fost furt pe față.
Nu se poate compara regia unui film în care doi oameni stau într-o cameră și vorbesc cu regia unui colos fabulos plin de dificultăți tehnice și provocări imaginative precum Inception.
Și Christopher Nolan nici măcar nu a fost nominalizat.
Dracu` îi mai înțelege pe ăștia din Academie.
Deși ar fi trebuit să rezonez mai mult cu The king˙s speech pentru că mă asemăn cu George, nu că-s demn de titlul de rege, ci că-s bâlbâit, nu a avut asupra impactul puternic resimțit de alții.
Mi-a plăcut, dar nici nu cred că merita atâtea laude și faptul că din 12 nominalizări a fructificat doar 4 spune ceva.
În fine, am intrat în acea perioadă a Academiei când dădea (și încă dă) Oscaruri pe te miri ce criterii pentru că nu văd grandoarea câștigătorilor, nici The hurt locker nefiind cine știe ce.
Și este abia începutul.
Hai că mi se termină ședința la logoped și trebuie să mă scotocesc prin buzunare de 8 șilingi că am pierdut niște pariuri pe care trebuie să le onorez.
(4 / 5)
