Blue miracle

M-a lovit o stare de blegeală și n-am avut chef de ceva serios, așa că Netflix mi-a zis să iau Blue miracle, un film lejer din 2021 inspirat din fapte reale ce poate fi categorisit drept producție de săltat spiritul, o peliculă inspirațională.

Omar (Jimmy Gonzales – Godzilla: King of the monsters, Logan) este un tată bogat în odrasle, dar în sensul biblic, de a-și împrăștia sămânța în fiecare pământ roditor umblător ce îi iese în cale, ci conduce un orfelinat plin de copii ai străzii cărora le insuflă simțul dreptății și alte percepte morale numai bune de însuflețit povestea.

Doar că orfelinatul stă prost la capitolul finanțe, donatorii încep să dea bir cu fugiții și banca abia așteaptă să înhațe locația respectivă. Așa că Omar n-are altă soluție decât să se înscrie la un concurs de pescuit alături de un fost campion la mulinetă, căpitanul Wade (Dennis Quaid – Midway, The day after tomorrow), un bețivan ratat care-și plânge de milă și n-are altceva de făcut decât să rememoreze isprăvile din trecut.

Blue miracle respectă cu sfințenie fiecare punct important al unei asemenea povești și nici nu este cazul să spun că totul este previzibil, chiar dacă nu știam că-i după fapte reale, chiar titlul filmului ne dezvăluie deznodământul. Dar la asemenea filme este clar că nu destinația este cea care contează, ci călătoria până acolo și Blue miracle, deși clișeic și lipsit de vreo urmă de originalitate sau inventivitate, pășește sfios pe un drum deja bătătorit de zeci de producții asemănătoare și are grijă să nu calce strâmb.

Relațiile reci dintre anumite personaje evoluează în direcția așteptată, la mare căutare sunt discursurile înălțătoare, fără de care un asemenea film nu și-ar justifica existența, avem prezente la datorie și clasicele lecții de viață, pilde despre umanitate și ceea ce contează cu adevărat în efemera noastră existență. Nu puteau lipsi nici mesajele cu privire la proverbe arhicunoscute: „Niciodată nu-i prea târziu‟, „Ce-am avut și ce-am pierdut‟, „Râma-i prea mică, dar își face treaba‟, etc.

Cu toate astea, pe cât de banal este, pe atât de eficient în atingerea scopului său se dovedește a fi Blue miracle. Chiar dacă nu vezi ceva ieșit din comun, modul în care este spusă povestea, trecutul tragic al unor personaje, scenele obligatorii de picurat obrajii, toate astea duc la un film care îți încălzește pe alocuri inima și te face să vezi și partea frumoasă a vieții printre atâtea și atâtea necazuri nesfârșite și acte de răutate generate de nimicnicia umană.

Și să sece oceanul, filmul își merită cu prisosință culoarea din titlu, vă provoc să găsiți o secvență în care să nu existe culoarea albastru în orice nuanță a ei. Odată ce îți sare în ochi acest aspect, încă de la început, mintea nu face altceva decât să găsească un cadru fără albastru. Marea, cerul, casele, hainele, tablourile, peștii, mașinile, bărcile, toate-s de un albastru aprins de am crezut că mi s-a pupăzat văzul și bunghesc cromatic doar pe spectrul albastru.

Blue miracle este un film de vară, urmăribil într-o după amiază toridă când pereții casei sunt încinși la maximum și vrei să te răcorești un pic cu multe priveliști acvatice și să ai parte de un film fără mult dramatism care îți arată că în viață contează să fii alături de cei dragi. După atâtea filme bombastice, cu zburători chiloțați, inele magice, stele gigant, merge unul așa, pe lejereanu, care să nu-ți bubuie capul din toate direcțiile. N-o fi cea mai frumoasă captură în rândul filmelor cu inspirația la purtător, dar Blue miracle n-are cum să enerveze pe cineva.

Și cum echipajul participant la concurs a fost format din 7 oameni, asta este și nota pe care i-o dau lui Blue miracle.

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Spider-Man

Itsy bitsy spider, a venit timpul pentru Spider-Man, cel din 2002, ca pregătire pentru ăla …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *