Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Cu franciza reînvigorată după Fast & furious, iată că acum ne delectăm cu Fast five, filmul care i-a luat fața lui The avengers prin distribuția numeroasă cu care iese la interval, apărând înaintea acestuia.
Povestea începe fix unde s-a gătat partea a patra, semn că producătorii deja știau că au dat marea lovitură. Cu Dom evadat din autobuzul ce-l ducea la cel puțin un sfert de secol de căutat băieți care să scape săpunul, echipa se priponește-n Brazilia pentru a-și pierde urma.
Dar în favela „viața e grele‟, banii sunt pe sponci, așa că Dom și ai lui, această domilie (a se citi familie), pregătesc o ultimă lovitură care să le asigure liniștea pentru totdeauna și să le cumpere libertatea departe de meleagurile acestea înfierbântate.
Însă lucrurile nu-s chiar atât de simple, nu doar că s-au găsit să-l găurească pe cel mai șmecher mafiot al Braziliei (nimic original în antagonist), dar pe urmele lor a fost lansat dulăul suprem al Statelor Unite ale Americii, nimeni altul decât Luke Hobbs (Dwayne Johnson – Skyscraper, San Andreas).
Presată de timp și împunsă ce pericolul tot mai ascuțit care-o paște, echipa trebuie să încropească un plan îndrăzneț care să fie atât plauzibil, cât și suficient de sigur să le permită să se cărăbănească rapid din Brazilia.
Cine a avut inspirația de a crea personajul Hobbs și de a-l alege pe The Rock merită toate premiile din lume pentru că din acest moment franciza explodează pe scena boxoffice-ului internațional și se transformă dintr-una în care de bază erau cursele de mașini într-o combinația de Ocean`s 11 cu Mission impossible.
La fel ca The Avengers, dar înaintea lui, Fast five adună personaje din toate cele 4 filme precedente.
Din primul îi avem pe Brian (Paul Walker), Dom (Vin Diesel), Mia (Jordana Brewster), din al doilea răsar Tej (Ludacris) și Roman (Tyrese Gibson), din Tokyo Drift ne pomenim cu Han (Sung Kang), iar din al patrulea film ne clătim ochii cu Giselle (Gal Gadot).
Pentru prima oară în această serie, scenariul nu este ofensiv în ceea ce privește partea scrisă a personajelor, nu are ceva ieșit din comun sau foarte impresionant, dar relațiile dintre personaje sunt mai intime, avem parte de momente emoționante, unele triste de-a dreptul, chiar am ajuns să țin cu ei deși sunt infractori.
Pe de altă parte, nici poliția reprezentată de Hobbs nu îți displace pentru că omul este de înțeles, are o treabă de făcut, până la urmă ăștia sunt încălcători de lege în mai multe țări. Și uite așa ești prins între ciocan și nicovală, nu vrei răul nimănui, dar înțelegi la perfecție ideologia ambelor tabere.
Amu` mi-a secat inspirația să mai scriu ceva despre poveste și deja am insistat cam mult pe ea, trebuie să ambalez un pic acțiunea, că până la urmă de asta ne uităm la seria asta nemuritoare.
Dincolo de lipsa oricărui respect pentru legile elementare pe care le-am învățat cu toții la orele de fizică, să ne imaginăm că franciza are loc pe un Pământ alternativ pentru a scăpa de un stres, acțiunea este senzațională și, ceea ce i-a lipsit anterioarelor 4 filme, conține și diversitate.
Avem obișnuitele secvențe cu mașini puternice implicate în tot felul de cascadorii lipsite de orice dram de realitate, cascadorii care se lasă cu un morman impresionat de mașini distruse, nu mai puțin de 260 de mașini au fost paradite și prăpădite pentru realizarea acestui film.
Și începând de la Fast five a pornit moda punerii în practică a câte unei scene de acțiune fantasmagorică și plină de imaginație, cu cât mai absurdă și mai irealizabilă, cu atât mai bine. Mă refer, bineînțeles, la scena seifului. Poezie pură distructivă, cu un ochi lăcrimam a bucurie de cât de frumos prăpădea seiful tot ce întâlnea în cale, cu altul plângeam în pumni de cât de aberante erau legile după care se comporta același seif.
Pe lângă impresionantele acțiuni motorizate, avem parte și de duduieli umane, că nu degeaba îl bagi pe The Rock în film, că doar nu stă să faci poze cu el, nu tată, dă cu pumnul, și se bagă fără să stea prea mult pe gânduri în fel și fel de ciomăgeli cu diverse personaje, ba chiar avem și-o confruntare între două chelii strălucitoare.
Și totul este bine asezonat cu pac-pac-uri care se lasă cu străzi pavate cu cadavre pentru că în războiul dintre hoții conduși de Dom și poliția cu Hobbs moț în frunte se bagă la mijloc și hoarde de mafioți boschetari care știu doar cu armele.
Fast five probabil că este filmul meu preferat din întreaga serie de până acum, pentru că încă mai are rămășițe din savoarea primelor filme și încă nu a ajuns la ridicolul exagerat din următoarele producții. Plus că povestea este chiar reușită pentru un asemenea film, pot spune chiar complexă, reușind să jongleze printre atâtea personaje care sunt dezvoltate cum trebuie, simți camaraderia care plutește deasupra lor, ideea de prietenie veșnică este prezentă, avem dramă destulă, nu lipsește umorul (nu foarte inteligent, dar este binevenit) și are și o doză de imprevizibilitate (scena după finalul filmului).
Dacă încă mai aveam dubii despre relația mea cu aceste personaje, Fast five le spulberă în mare viteză și mă face noul membru al familiei, atingând apogeul în ceea ce privește dozajul perfect între acțiune furibundă și poveste decentă. Aici se simt din plin cele 125 de milioane ale bugetului, Fast five arată cel mai bine dintre cele 5 filme de până acum și rezultatele s-au văzut, a încasat peste 620 de milioane de dolari și nebunia de abia acum începe.
Știu că filmele astea sunt hulite din cauza absurdității absolute a acțiunii, dar tocmai în asta rezidă farmecul francizei, însă Fast five este cu mult deasupra precedentelor filme și gustul meu mă împinge să îi livrez la ușa nu mai puțin de 9 seifuri impenetrabile.
(4,5 / 5)
