Fast & furious apărea în 2009, a patra parte din franciza vitezomană care, după eșecul financiar al lui Tokyo drift (160 de milioane dolari încasări la un buget de 85 de milioane), ia distribuția din The fast and the furious și o pune să interpreteze fix aceeași premisă din 2 fast 2 furious. Gata, hai că într-o frază am pomenit toate cele 4 filme de până acum.
Intrăm direct în viteza a șasea cu Dom și ai lui făcând ce știu ei mai bine, dând găuri camioanelor în mijlocul autostrăzii, de data asta departe de SUA.
Toate bune și explozive, asta până când un eveniment tragic, venit parcă de nicăieri, îl readuce pe Dom Toretto (Vin Diesel – Bloodshot, Guardians of the galaxy 2) pe meleagurile natale, deși copoii încă îi miros urma pentru a-l băga la zdup din cauza numeroaselor fărădelegi pe care le-a săvârșit.
Aici îl reîntâlnește pe Brian (Paul Walker – Fast & furious 7) cu legitimația de gât, repus în funcția de polițist după ce a făcut treabă bună în 2 fast 2 furious, și între ei începe o competiție pentru a stabili cine se va infiltra în sânul unei organizații criminale conduse de temutul Braga pentru a-l aduce pe acesta în fața justiției (fie celei legale, fie celei personale).
Nu lipsesc din peisaj Letty (Michelle Rodriguez – Widows, Avatar), Mia (Jordana Brewster) sau chiar Han (Sung Kang). Dacă vă mirați un pic de cronologia filmelor, vă luminez imediat, părțile 4-6 au loc între filmele 2 și 3.
Ah, și își face debutul și o oarecare Gal Gadot (Wonder Woman, Zack Snyder’s Justice League).
Odată cu Fast & furious se produce schisma care va schimba din temelii identitatea acestei francize, se renunță complet la ideea de bază, curse ilegale de mașini, și se duce ușor spre filme de acțiune-aventură spectaculoase, iar banalele noastre personaje, niște simpli mecanici sau amărâte de atârnătoare, vor deveni, film cu film, niște supereroi.
Despre ceea ce se petrece în Fast & furious chiar nu am ce scrie prea mult, este construit fix pe aceeași fundație ca 2 fast 2 furious, până și cel rău este tot un latin a cărui preocupare este traficul de droguri, că atât i-a dus capul pe scenariști să își imagineze în rol de răufăcător.
Cum deja eram împăcat cu ideea că aceste filme nu au deloc cel mai bun scenariu (it is what it is), m-am relaxat, mi-am trimis creierul să ia niște bere, deși știam că magazinele-s închise, și m-am pus să casc gura ca blegul la vitrină pentru că Fast & furious este un film de acțiune tâmp în care logica deja este pe moarte și contează doar impactul estetic al secvențelor încinse.
Eu unul am îmbrățișat stupizenia acestor filme și am încetat să mă mai enervez pe tot felul de inconsistențe logice, pe erori de continuitate, că și aici avem o geacă minune care se repară singură după ce este împușcată. Ăsta fiind doar un exemplu inofensiv, să nu intru în alea suculente că mi se termină rezervorul până înșir toate aberațiile din film.
Per ansamblu, franciza este de o debilitate ieșită din comun, dacă le pui cap la cap îți dai seama că multe lucruri sunt lipsite de sens, cum ar fi asta:
De ce pun poza asta din Fast & furious?
Pentru că în F9 apare un al doilea frate al Miei. Sunt curios cum și dacă vor explica asta, că deja scena de la finele lui Fast and furious 6 care reia secvența de la sfârșitul lui Tokyo drift este incoerentă pentru că deși este același incident, desfășurarea este cu totul alta. Este ca și cum după un 11m transformat în gol, în reluare portarul apără.
Dar mi-s un om simplu, cum văd că bubuie mașinile și sunt cuprinse de flăcări imense, cum îmi aplaudă ochii-n cap ca maimuțele când primesc o banană.
Personajele deja încep să îmi intre la suflet și parcă devin, încetul cu încetul, parte din familie. Simt niște urechi că se ciulesc atente când aud cuvântul familie.
Ingredientele indispensabile unui asemenea film sunt prezente la datorie, mușchi mulți, creier puțin, mașini rapide, femei care au alergie la textile și secvențe de acțiune care se lasă cu puzderie de autoturisme distruse și mulți explozibili consumați.
Cât timp personajele sunt în mașină, plictiseala nu există în ecuație, problema apare atunci când ele trebuie să deschidă gura să bolborosească replici destul de stupide și care se vor a fi profunde, dar reușesc contrariul, să fie superficiale și banale.
Nu vă mai rețin atenția, doar vă trec granița de 7 ori, că simt că vine poliția pe urmele noastre.
(3,5 / 5)