Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
A trecut ceva vreme de la ultimul film horror cu popi și religie, așa că era timpul pentru unul nou, și Immaculate a umplut acest loc gol.
🎬 Immaculate – Premisă 🕮
Măicuța Cecilia (Sydney Sweeney – Anyone but you) este transferată din orășelul ei prăfuit din USA taman într-o mănăstire, la fel de izolată, din Italia.
De ce tocmai acolo și de ce taman pe ea?
Evident că n-o duce mintea să-și pună prea multe întrebări.
Odată ajunsă în straniul lăcaș al Domnului sesizează imediat niște comportamente stranii, dar nu le acordă cine știe ce atenție.
Ea este bucuroasă că a găsit un acoperiș deasupra capului și o ciorbă în stomac.
Însă evenimentele care vin după ce-și depune jurămintele încep s-o bage la idei mai ales că surorile într-ale suferinței religioase nu prea o înghit, văzând-o ca pe o intrusă venită să le răscolească liniștea.
💭 Immaculate – Comentariu 🍿
Cea mai mare bilă albă, de altfel și singura, este ideea pe care se bazează filmul.
Este una a dracului de originală și chiar mi-a rămas micu-n gât când m-am prins ce vor ăștia de la Cecilia, fiind una născătoare de fiori reci pe șira spinării.
Doar că potențialul ei este irosit de un scenariu macabru de prost, scris de un începător care nu a știut cum să transmită groaza în mod natural și a apelat la toate trucurile leneșe specifice genului.
Nu asta ar fi fost problema, că doar sunt obișnuit cu asemenea tertipuri, dar aici nici măcar nu au logică, o dovadă clară de lipsă de talent sau de lene cruntă.
Păi băi nene, mănăstirea este dotată cu toate facilitățile moderne energetice și, cu toate astea, lumea se perindă noaptea cu lumânări?
Evident, s-a apelat la acest clișeu pentru a ne arunca în ochi niște jumpscares banale pe care le anticipam și cu becul stins, nu mai aveam nevoie de lumânări blege sau lanterne cu lumină intermitentă.
Zici că este film românesc, atât de mult durează până ajunge la subiect.
Prima treime este de pomană, nu face altceva decât să ne plimbe prin mănăstirea sinistră, de parcă eram niște nou-născuți și nu mai văzusem așa ceva.
Și cum acțiunea are loc în Italia, iată cum scenaristul a găsit o altă modalitate de a consuma timpul spectatorilor, lungind și mai mult scenele pentru că acum este nevoie și de traducerea în engleză a replicilor rostite în italiană. Și invers.
Din cele 85 de minute, deși cred că nici nu ține atât, vreo 70 dintre ele au fost de maximă plictiseală, cântau măicuțele de mama focului niște psalmi din ăia apocaliptici și subsemnatul moțăia în ritmul sacadat al incantațiilor, că altceva ce să fac?
Măcar am avut cu ce-mi clăti ochii, deși la un moment dat am fost tare supărat că toate măicuțele tinere făceau baie îmbrăcate până la glezne.
Apoi însă filmul s-a revanșat prin câteva scene incendiare… în care am văzut și ceva horror, dar abia spre final când interesul era de mult îngropat și cu pomana făcută.
Hai să îi mai laud și atmosferă lugubră, ceva ce oricum era de la sine înțeles având în vedere locul unde se desfășoară acțiunea.
În rest, însă, multă beznă, o grămadă de orbecăit pe întuneric și suficiente zgomote puternice încât să bată-n țeavă spectatorii din sala cealaltă.
Se folosește destul de mult sânge fals, ceva manechine numai bune de testat pe ele impactul unor obiecte contondente, dar nimic ieșit din comun.
Mă rog, ieșit din alt orificiu, dar nu-mi permit să folosesc cuvinte inferioare într-un articol în care credința-n Dumnezeu este subiect principal.
🏆 Immaculate – Verdict 👍 sau 👎
Povestea este un rateu de răsunet, chiar dacă startul este unul excelent. Mergea poate de un scurtmetraj de maximum treizeci de minute, și asta cu indulgență, pentru că restul fie nu are rost, fie nu are logică, fie nu este deloc de speriat.
Nu-i greu să vă imaginați de ce măicuța Cecilia este considerată imaculată ca laptele supt de la țâță, că doar o singură altă persoană a mai fost așa.
Nu mă mai leg de anumite aspecte ce țin de capacitățile fizice ale personajului principal care, în condiția în care se află pe final de film, devine un fel de Wonder Woman, că apoi trebuie să mă spovedesc.
Aproape că așteptam să răsară din vreun colț Russell Crowe din The Pope`s exorcist. Nu m-aș fi mirat dacă apărea.
Hai că m-am scremut să ajung la un articol normal, că nu credeam că am ce să scriu despre Immaculate.
Să zic că aici dezastrul total este evitat de conceptul original și de finalul care aduce confruntarea mult dorită, dar nici aceste două elemente nu-s suficiente să mă determine să rostesc mai mult de 4 jurăminte sfinte.
(2 / 5)
