Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
N-o să dau un verdict irevocabil cum că Juror #2 este ultimul film regizat de către Clint Eastwood, că omul e pe treaba lui, încă are chef de muncă.
🎬 Juror #2 – Premisă 📖
Justin (Nicholas Hoult – Mad Max: Fury road) este un tânăr ca oricare altul care tocmai urmează să devină tată.
Însă sistemul judiciar american îi dă bătăi de cap pentru că-l bagă în juriul unui caz brutal criminal ce pare foarte ușor de judecat la prima vedere.
Un nene ce arată destul de fioros este acuzat că și-a ucis iubita într-un acces de furie pe un pod nu prea circulat.
Avocata acuzării, Faith (Toni Collette – Hereditary), abia așteaptă să-l mănânce de viu, convinsă fiind de vinovăția lui, o victorie răsunătoare fiindu-i de ajutor în cursa pentru postul de procuror.
Și acum intervine nebuloasa care complică lucrurile, Justin își dă seama că incidentul a avut loc în aceeași noapte în care el a lovit cu mașina, pe același pod, o căprioară.
Sau așa a crezut inițial, acum nu mai este sigur pe el.
Ce este de făcut?
💭 Juror #2 – Comentariu 🍿
Trebuie să admit din start că premisa este improbabilă, din punct de vedere statistic este aproape imposibil ca așa ceva să se întâmple în realitate.
Aici intervine acea „suspendare a neîncrederii‟, am luat ca atare nașterea acestei povești și am purces la drum în încercarea de a ajunge și eu, la fel ca jurații, la un verdict satisfăcător.
De asemenea, este ușor de sesizat că Juror #2 este o copie destul de fidelă a clasicului 12 angry men, unul dintre cele mai bune filme din istorie. Nici măcar nu încearcă să ascundă acest fapt.
Unii ar spune că este un omagiu adus acelei producții monumentale, alții că-i doar un plagiat din lipsă de inspirație.
Acum că am deversat izvoarele dăunătoare care au otrăvit un pic cursul lin al firului narativ, nu am altceva de făcut decât să trec la partea laudativă.
Să le fie rușine celor de la WB că l-au înjunghiat mișelește pe la spate pe Clint Eastwood și au lansat acest film în doar câteva cinematografe americane pentru că pelicula merita mult mai mult.
Nu este cazul să vă menționez cum se desfășoară acțiunea pentru că nu cred că sunteți la prima producție de acest gen, așa-zisa dramă de tribunal.
Avem cele două părți beligerante care se luptă pentru a demonstra fiecare că are dreptate.
Ambele aduc argumente care se anihilează reciproc de acum crezi că inculpatul este mâna dreaptă a lui Dumnezeu, iar în secunda următoare ai impresia că este aghiotantul lui Michiduță.
Acest aspect, însă, era unul de așteptat, că doar asta se întâmplă în orice sală de judecată și în orice film care se lovește de un asemenea subiect.
Originalitatea scenariului constă în incredibila dilemă morală care-l macină pe protagonist.
Nu știe sigur dacă a lovit-o pe fata moartă și asta îl face să aibă dubii serioase cu privire la vinovăția celui judecat.
Toți ceilalți 11 sunt convinși sau aproape convinși că verdictul este unul clar, doar Justin bagă bățul prin gard, sugerându-le celorlalți că nu ar trebui să decidă atât de repede.
Întrebarea care macină privitorul este una la care nu știu dacă am dori să aflăm un răspuns concret: Eu ce aș face în locul lui?
Aș alege calea cea ușoară, cea lipsită de scrupule, de a merge cu turma și a condamna un om potențial nevinovat?
Sau pe cea grea, punând sub semnul îndoielii dovezile acuzării, asta însemnând că există riscul să ajungi sub lupa cercetării, dar măcar știu că am făcut ceea ce este etic?
Filmul este foarte bine regizat, felicitări maxime lui Clint, pentru că unele scene sunt intercalate într-un asemenea fel încât trecerea la înger la demon se realizează foarte repede.
Atât pentru jurați, cât și pentru spectatori, iar asta nu face altceva decât să acopere povestea cu un strat suplimentar de intensitate, de parcă nu era deja destul de tensionată.
Pe mine m-a făcut să-l aplaud pe Justin, dar să-l și iau la palme, îmi venea să-l spintec în două, dar să-i și plâng de milă.
Încă nu m-am decis dacă trebuie să-l consider un erou salvator altruist sau un nenorocit infect egoist.
La nedumerirea asta contribuie și o bombă de genul Little Boy aruncată undeva la mijlocul filmului, una atât de puternică emoțional încât nici cel mai blindat frigider nu te mai salva de suflul ei distrugător.
Nicholas Hoult joacă excelent, când este pâinea lui Dumnezeu și vrea să facă bine, copleșit fiind de remușcări, când își aduce aminte că are o viață a lui și decât să plângă mama, mai bine plânge mă-sa.
Nu o să mă cufund în dosarul stufos al informațiilor, că nu este cazul, dar trebuie să menționez că sunt mai multe personaje cu interese speciale care sunt puse în aceeași situație.
Devine, astfel, interesant de aflat la ce rezoluție ajunge fiecare și cine va ieși învingător la final, asta dacă va există vreun triumf pentru că ambivalența deznodămânului îți toacă mărunt sinaspsele.
🏆 Juror #2 – Verdict 👍 sau 👎
Povestea este destul de greu de înghițit, pe lângă coincidența uriașă care aprinde intriga, sunt și alte aspecte lipsite de logică. Încearcă scenariul să le explice, că este conștient de ele, dar nu prea i-a reușit.
Oricum, nu procesul este cel care contează cu adevărat în film, ci latura psihologică, una care pune la grea încercare creierul în a alege calea corectă.
Oare o exista vreuna? Pentru că, în cazul de față, oricum ai da-o, o viață va fi distrusă. Sau mai multe.
Plus că, și am mai menționat asta, mă uimește sistemul juridic american care lasă soarta inculpaților în mâinile unor neica nimeni care poate nici nu au habar despre dovezile ce li se prezintă.
Cum să decidă o spălătoreasă sau un mecanic care abia știu să scrie dacă îți vei petrece sau nu viața după gratii?
Dacă la noi s-ar desfășura la fel procesele, apărarea poate spune că ucigașul a acționat fără intenție, că i s-au activat nanocipurile din Pepsi și i s-a ordonat de către extratereștri să comită crima și juriul va crede și-l va scoate nevinovat.
Bine, având în vedere că și acum scapă fără probleme toți nenorociții pentru că au un puternic spate politic, cam tot dracul ăla ar fi, nu-i mare diferență.
Juror #2 este pentru cerebelul meu ce a fost The green mile pentru suflet, și pentru asta am să-l blagoslovesc cu 9 monede norocoase.
Și nu, nu vă chinuiți să găsiți Juror #1, avem un film original, nu o continuare.
(4,5 / 5)
