Lamb

Apăi din Islanda nu mai văzusem filme, dar Lamb a rezolvat și problema asta. Se pare că-s la modă nume de animale folosite ca titlu de filme, pentru că după Pig a venit Lamb și înainte de ele a fost First cow, dar pe ăsta din urmă nu am chef să îl văd, că fac naibii o grădină zoologico-cinefilă.

Ăștia de încropiră filmul o prinseră la înghesuială la izolare pe Noomi Rapace, că văd că au tăbărât pe ea, după The trip, hop vine și Lamb.

O familie, Maria (Noomi Rapace) și Ingvar (Hilmir Snær Guðnason), are mult de tras cu condusul unei ferme de oi în munții pustnici ai Islandei. Deși se știe că turma de oi urmează orbește liderul, asta se aplică doar la figurat pentru că oile astea de le au ei sunt cam năbădăioase.

A24 (nu, nu-i vreo marcă nouă de Audi), studioul producător, are ce are cu peisaje din astea bucolice, izolate, care nu-s deloc ceea ce par la prima vedere, cel mai recent exemplu fiind Midsommar.

Așadar, nici ferma asta nu-i una banală, în sezonul fătărilor de miei se produce un miracol sau o dereglare a mamei natură, nu se știe exact ce, dar Maria îl cheamă pe bărba-su să-l caute de scame de lână la instrument.

Au auzit islandezii că Julia Ducournau a făcut Titane, un film extrem de straniu, și ce și-au zis ei: „Ce dracu mă, e franțuzoaica aia mai tare ca noi‟?

Și uite așa s-au ambiționat să vină cu o bizarerie și mai și.

Amu` nu trebuie să fii neapărat copilul lui Einstein să te prinzi de metafora evocată de Lamb, este suficient și dacă ești puradelul ilegitim al lui Tzancă Vijelie sau Vali Uraganu`.

Să-mi năpârlească blana în prag de iarnă dacă vă mint, Lamb este ciudat ca dracu`, scenariul este bazat pe-o legendă islandeză, dar este stranie de tot. Plus de asta, este și o alegorie plină de subînțelesuri cu privire la modul în care oamenii reacționează la tragedii și la ce acțiuni extreme ajung să întreprindă pentru a-și substitui anumite pierderi și a regăsi, chiar și fictiv, o bucată de fericire.

Hai că nu este mare spoiler faptul că mielul sfrijit luat în grijă de cei doi este un înlocuitor pentru un copil, că este evident asta din trailer.

Dar de aici până la ce ne prezintă filmul în întregimea lui este de-o sinistroșenie care a avut menirea de a mi se băga pe sub piele și a mă face să mă simt inconfortabil.

Preferam armate de cadavre decapitate și despicate în cele mai scârboase moduri decât ciudățenia pe care Lamb mă tot îmbia să o frec să am noroc tot anul.

Mi-e milă de miel, dar mai milă mi-e de mine deoarece mintea mea mustește de multiple mișculații misterioase.

Scenariul nu te luminează deloc, te lasă atârnând într-un abis cerebral din care singur trebuie să găsești ieșirea. Își imaginează ăștia totul, fiind cam nebuni din fire? Sau este aievea și le-a picat pata pe sărăcuțul miel care s-ar vrea mai repede pastramă decât să fie supus tratamentului uman? Sau există și o altă explicație?

Lamb este unul din filmele în care nu se întâmplă nimic incitant, în mare parte sunt doar cei doi actori care se preumblă prin ferma lor, dar posedă acel atribut lipicios care m-a făcut să nu-mi dezlipesc ochii de pe ecran, curios de deznodământ, pe ideea: „Băi, ce plictisitor ești, dar dă-te dracu` că m-ai prins în fantezie‟.

Regizorul, debutant, a reușit să îmi transmită angoasă prin niște simple imagini, ajunsesem să mă uit strâmb ba la o pisică extrem de curioasă, ba la un câine loial, ba la oile alea neliniștite, așteptând cine știe ce surprize diabolice.

Și peisajul, pfff, ce magnific este, are niște cadre senzaționale cu o natură aspră, dar revigorantă și simțeam cum mi se umplu plămânii cu aer rece și curat și mi se îmbărbătează sistemul imunitar.

Deși sofisticat, dă-l în mă-sa că-i pretențios din cale afară cu minimalismul său plin de metafore folclorice, Lamb mi-a plăcut. Nu neapărat prin povestea destul de simplă odată ce o jupoi de elementele fantasmagorice, ci prin ciudățenia lui neortodoxă care a avut capacitatea de a mă stânjeni pe alocuri, celebrele WTF-uri luându-și de câteva ori zborul de pe buzele mele.

Parcă aș fi vrut să fie un pic mai emoțional Lamb, este destul de rece, precum clima islandeză, dar posibil ca asta să fi fost și direcția dorită, nu mi-am dat seama.

Oricum, deși la fel de straniu ca Titane, parcă Lamb este mai ușor descifrabil.

Meeeeeerită Lamb?

Sincer, nu pot să zic da au ba, pot scrie că-i frumos vizual, grotesc pe alocuri, chiar horror primordial, dar rămâne la latitudinea și longitudinea fiecăruia să îl interpreteze cum consideră de cuviință.

Mie mi-a creat o stare aproape suprarealistă, mitologico-filozofico-pelemistă care m-a înfrigurat sufletește, de aceea iau pe mine 8 cojoace îmblănite cu lână.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Finch

Televiziunea lui Măr Mușcat, Apple TV, m-a anunțat că a lansat Finch, un film cu …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *