Line of duty este unul din acele filme din categoria: Mi-e foame, nu am de pensie alimentară, mă caută amanta să-i iau diamante, ce fac? Un film, că înseamnă un cec de încasat, nu de plătit.
Fix asta a făcut Aaron Eckhart (Midway, Incarnate, London has fallen) care s-a dedat la o asemenea mojicie de film, mult sub talentul lui actoricesc.
În Line of duty este Frank Penny, un copoi de duzină, a cărui principală activitate pe timp de serviciu pare a fi certatul cu puradei șmecherași pe subiecte de baschet.
Amu` nu cred că vine ca o surpriză, că doar nu vă așteptați ca omul să aibă un trecut imaculat, dar, ca orice polițai care se respectă, are câteva mortăciuni ascunde pe sub insignă.
Acțiunea filmului este pusă în mișcare de o răpire a unei fetișcane iar timpul oferit cu generozitate de ciorditorul nenorocit pentru salvarea tinerei este de 64 de minute (nu este un număr la întâmplare).
În ciuda tuturor ordinelor să stea deoparte și să-i lase pe profesioniști să se ocupe de caz, Frank se aruncă în urmărirea răufăcătorului cu scopul clar de a afla locația unde este ascunsă fata.
Ghinionul lui imens face ca pe urmele sale să se țină ca prezervativul de curve o reporteriță din noul val, Ava Brooks (jucată de Courtney Eaton din Mad Max: Fury road și Gods of Egypt), care nu se lasă deloc și îl hăituiește pe săracul Penny mai ceva ca marile câștiguri la loterie pe toți prinții nigerieni.
Ăsta nu are ce face, nu poate scăpa deloc de ea, așa că o ia drept cronicar al aventurii sale întru salvarea fetei șefului său direct.
Line of duty este un film prost, dar bun. Înainte să credeți că am dat în bâlbâieli debilitante, o să vă explic cu subiect și predicat (noțiuni străine de unii politicieni) ce vreau să zic.
De ce este prost?
Scenariul este absolut retard, nu cred că există vreo scenă în care nu mi-am dat ochii peste cap, oftând a uimire la cât de improbabile sunt secvențele pe care filmul încearcă să ni le servească drept verosimile.
N-ai să vezi așa ceva! Haida-de, las-o că măcăne! Vrăjeală! Hai sictir! Du-te bă d-aci cu prosteala asta! Să mori tu!
Cam astea au fost expresiile pe care le-am folosit pe parcursul filmului Line of duty pentru a caracteriza gradul de realism pe care scenaristul crede că l-a atins.
Pur și simplu tot filmul este o aberație la nivel logic, de la faptul că nimeni nu are de comentat că o puștoaică transmite în direct, needitat, acțiunile unui polițist, până la gloanțele care ocolesc personajele principale de parcă ar fi într-o bulă antiglonț.
Trebuie să pomenesc și de realizarea tehnică execrabilă, mai ales pe partea de sunet, pentru că efectele sonore sunt deplorabile, zici că oamenii pocnesc bulele de la ambalajul antișoc, nu că trag cu armament greu, atât de prost se aude pocnetul gloanțelor. Iar efectele speciale sunt dezastruoase.
Cât despre editare? Cred că filmul a fost făcut în timpul unui cutremur pentru că totul zgâlțâie în permanență, cât despre scenele de acțiune nu pot băga mâna-n smoală că au fost mai mult de 5 secunde de continuitate pentru că trebuia ascunsă dublura lui Aaron Eckhart.
Actoria este stânjenitoare, și sunt drăguț, nici măcar Aaron Eckhart nu pare că vrea să fie prezent în acest film, de momâile alelalte nici nu mai are rost să mă enervez, că duduile sunt prezente în film doar să mai crească nivelul de sexism.
De ce este bun?
Pentru că-i atât de prost încât devine distractiv de urmărit. Având o desfășurare în timp real (aproximativ), Line of duty nu prea plictisește pentru că este alert, cuplul polițist-jurnalist dă mereu peste probleme la tot pasul, care mai ilare, care mai periclitante de vieți umane.
Sunt tot felul de urmăriri la picior, cu mașini, scene de bătaie corp la corp, împușcături, explozii, incendii, bașca acea tensiune generată de curgerea implacabilă a cronometrului chiar dacă știi cum se va termina totul pentru că Line of duty este definiția previzibilului.
Este acel tip de film prost de văzut noaptea pe ProTV sau când ți-e lene să cauți telecomanda să-l oprești. Pe cât de prost era filmul, pe atât nu-mi puteam dezlipi privirea de la el, este acel tip de dezastru pe care nu vrei să-l ratezi.
Voiam să fie un PRI această mică recenzie, dar se pare că m-am întins cât pentru una normală, așa că timpul mi s-a terminat și închid pledoaria cu un 4.

Trailer: