Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
În sfârșit a devenit disponibil mult lăudatul Longlegs, film ce a primit multe osanale ca fiind al naibii de înfiorător.
🎬 Longlegs – Premisă 📖
Lee (Maika Monroe – Independence Day: Resurgence) este un agent special FBI. Când zic special, chiar are abilități ce ciocăne la poarta supranaturalului pentru că posedă un har ieșit din comun, o intuiție fenomenală.
Așa că este atașată unui caz nerezolvat de zeci ani al unui criminal în serie care-și spune Longlegs și care mătrășește familii întregi lăsând drept amintire scrisori codate.
Poliția este incapabilă să afle motivul acestor masacre, nu poate pătrunde în mintea monstrului, nu știe ce să mai facă, mai ales că nu există indicii clare cum că Longlegs ar fi făptașul.
Și aici intră în scenă Lee care începe să analizeze multele dovezi și, fiind mai proaspătă-n cap, mai tânără, mai entuziastă, începe să descopere anumite tipare.
Or fi suficiente pentru a-i pune pe urmele măcelarului înainte de a fi prea târziu, înainte de a căsăpi altă familie nevinovată?
💭 Longlegs – Comentariu 🍿
Regizorul și scenaristul acestui film, Osgood Perkins, este același care a făcut și mizeria de Gretel & Hansel, așa că am privit cu circumspecție osanalele închinate producției de față.
Povestea se învârte în jurul ocultului, fiind adânc înfiptă în religie, dar nu în credința în Dumnezeu, ci în venerarea Satanei.
Ca atare, atmosfera din Longlegs este golită de orice strop de lumină, nu doar exterioară, naturală, de la soare, ci și intrinsecă, venită din suflet.
Aveam impresia că, urmărind filmul, mă uitam direct în cel mai adânc hău întunecat, o gaură neagră infinită care sugea din mine, cadru cu cadru, pofta de a trăi.
Negura permanentă, culorile stinse, figurile șterse, lipsa oricărui zâmbet, vorbele mâhnite, toate acestea concură la construirea unei angoase psihologice care afectează rațiunea.
Dacă la asta adaug și misterul aproape impenetrabil al scopului criminalului și, mai ales, al modului de operare, deja Longlegs se transformă într-un film bacovian la puterea infinit.
Observați că nu am zis de mister al identității antagonistului, asta pentru că deja știm cine este, Longlegs este jucat de către Nicolas Cage (Con Air).
Și nu poți să îți dai seama de asta decât după vocea inconfundabilă pentru că fizic este de nerecunoscut.
Dacă tot m-am pripășit pe aici, hai să comentez acum despre jocul actoricesc. Din punctul meu de vedere, doar Cage iese în evidență. Și în sens bun, dar și mai puțin bun.
Interpretează în stilu-i obișnuit, exagerat, cu grimase de nebun scăpat de la Bălăceanca, asta ar fi de rău.
Însă aici se potrivește de minune cu personajul pe care îl are de jucat, ceea ce este de bine.
Este suficient să spun că Longlegs este dereglat total și are o afinitate pentru satanism atât de puternică încât orice cuvânt pe care-l șuieră printre dinți te zgribulește din cap până-n picioare.
Înfățișarea lui fizică este terifiantă, aduce aminte un pic de machiajul lui Michael Jackson din videoclipul Ghosts, iar sclipirile nebunești din ochi și replicile cu tâlc demonic îți pot trânti mintea cu capul de toți pereții.
Așadar, alegerea lui pentru acest rol este de senzație, nu zic că merită o nominalizare la Oscar pentru rol secundar, că încă nu au început să apară filmele grele, dar are o interpretare memorabilă.
Cât despre cazul în sine, aici scenariul este destul de vag cu amănuntele oferite, nu în sensul că ne lasă cu ochii în gol, dar nu se leagă deloc unele de altele și nu par a avea sens la prima vedere.
Este evident, însă, că Lee nu este străină de acest caz și că există o conexiune între ea și Longlegs.
Acest lucru este prezentat încă din primele secunde ale filmului, deci nu scoateți topoarele să mă hăcuiți că am stricat vreo surpriză.
Dar cum și de ce, iată două întrebări cu răspunsuri greu de găsit. Cel puțin în prima parte a filmului.
Ce m-a enervat cumplit aici a fost finalul, unul tipic american care nu are încredere în inteligența privitorilor săi și a simțit nevoia să explice ca la grădiniță cum se leagă toate.
Nu știu dacă este cazul să menționez asta, poate este spoiler, poate nu este, dar fix înainte de punctul culminant filmul ne așază pe genunchi și ne spune toată povestea.
Un fel de: Dragii moșului, știu că nu vă duce mintea să vă prindeți singuri, așa că hai să vă zic eu cum stă treaba.
Alo, ai un pic de credință în oameni, nu-s chiar atât de prostălăi pe cât îi crezi, nu era nevoie de acea narațiune pentru că deja lucrurile deveniseră clare.
De final trebuie să menționez că este subtil în anumite momente și a trebuit să revăd câteva cadre că nu eram sigur că am văzut bine.
Sunt curios dacă și voi veți vedea același lucru.
🏆 Longlegs – Verdict 👍 sau 👎?
Nu se ridică la nivelul stelar al calității care reiese din toate acoladele mirobolante, dar este un film bun, nu i-aș spune horror, mai degrabă thriller psihologic.
Aduce cu Se7en, prin atmosfera lugubră și criminalul descreierat care are o motivație religioasă.
Am dibuit și ceva asemănări cu primul sezon din True detective în care oamenii legii aveau și ei niște probleme uriașe-n paradisul ce părea mai degradă iad terestru.
Abordează influența traumelor din copilărie generate de abuzuri, indiferent de natura lor, și cum ne afectează psihicul în nenumărate feluri.
Și cum, din cauza lor, ajungem niște păpuși umane stricate fără să ne dăm seama, fără să conștientizăm așa cum se cuvine acest aspect.
Punctele forte sunt interpretarea fenomenală a lui Nicolas Cage, care dă viață unui psihopat ce poate fi așezat alături de clasicii genului, și tonul macabru și depresiv de l-ar întrista până și pe diavol.
Povestea se complică singură pe unde nu trebuie, pe alocuri fiind lipsită de coerență, dar nu într-atât încât să strice experiența de ansamblu a vizionării producției.
Aveam așteptări ceva mai mari de la el, dar mi-a plăcut filmul suficient de mult încât să-i confecționez 8 păpuși că știe el la ce-i trebuie.
(4 / 5)
