Ogon

Nu se putea ca maica Rusie să stea pe bară, așa că Ogon este răspunsul Federației Putiniste la Only the brave-ul american sau The bravest-ul chinezesc.

Apăi cum naiba, fac alții filme cu foc și rușii care au ditamai suprafața împădurită să stea deoparte? Dacă pe la ei austriecii n-au curaj să-și pripășească TIR-urile să șutească legal lemn, hai să dăm un pic de foc pe acolo.

Andrey (Konstantin Khabenskiy – Mayor Grom: Chumnoy Doktor) este un pompier forestier, un fel de Angelina Jolie din Those who wish me dead, doar cu vreo 50 de kilograme în plus, care tocmai și-a pierdut un învățăcel și are corăbiile cam înecate. De parcă asta nu era suficient, pe fiică-sa o abordează o pușlama arogantă, Roman (Ivan Yankovskiy), tot pompier, dar în devenire, ce se crede zeul suprem al stinsului focului, de unde și atitudinea zeflemistă, de antierou de-ți vine să-l tatuezi cu târnăcopul.

Vrând parcă să-i dea o lecție dar, mai ales, să îl țină departe de chiloții fetei sale, Andrey îl ia în echipa sa și trupa formată din 6 membri o întinde spre pădure să rezolve rapid un foc ce nu pare atât de periculos la prima vedere. Doar că lucrurile iau o întorsătură tragică în momentul în care în calea focului se pune, inoportun, un sat plin de țărani îndărătnici.

Așadar, povestea nu aprinde imaginația, este una obișnuită, că doar n-or fi pompierii rusnaci mai cu moț și dau de alte peripeții decât alții, ceea ce se așteaptă de la un asemenea film se va și petrece.

După un start mai molcom, acțiunea din Ogon (Fire) capătă amploare și firul narativ se împarte în 3 planuri diferite, fiecare urmărind aventurile câte unui grup de persoane care se bagă în probleme diferite cauzate de nenorocitele de flăcări care par că înghit totul cu nesaț.

Dacă mă puneți să aleg între a-i da o anacondă lui Minaj sau a urmări un film în care de bază este flacăra, atunci cu siguranță aleg a doua variantă, de aceea subiectivismul meu cu greu poate fi stins în prezența unui asemenea film.

În primul rând eu urmăresc efectele înflăcărate, cu cât este mai mult foc, cu atât mai bine. Și Ogon mi-a dat serios de furcă pentru că nu am putut să mă prind dacă focu-i pe bune sau realizat computerizat. În mod clar n-au aprins păduri să filmeze această producție, dar vizualul este atât de spectaculos și de realist încât aș putea băga mâna-n… eh, foc, că mi-au arătat imagini de arhivă, de la incendii reale. Mai ales că la final, după ce se termină toată vâlvătaia, sunt prezentate secvențe pe bune ce arată suspect de identic cu cele din film.

Dacă totul este CGI, n-am decât să dau cu cușma de pământ și să-i aplaud pentru reușita tehnică pentru că topi-mi-aș tezaurul și alta nu, dar am rămas cu o figură perplexă ca rusului când i se golește sticla de vodcă văzând splendoarea înflăcărată care cuprindea întreg ecranul.

Da, știu, sunt superficial că mă entuziasmez pentru atâta lucru, dar n-am ce să fac, ăsta este punctul meu fierbinte, dau rapid în clocot când sunt împresurat din toate părțile de limbi mistuitoare de culoare portocalie. Deși aici au fost câteva momente care, în ciuda căldurii de afară și fierbințelii din film, m-au luat cu frisoane pentru că Ogon nu duce lipsă de dramatism. Nu chiar ca Only the brave (inspirat din fapte reale), dar îndeajuns încât să-mi stoarcă destule lacrimi atât de necesare stingerii furnalului virtual.

Mi-a plăcut mult filmul, mai ales că vedem pericolul și din perspectiva omului obișnuit, nu doar a celui antrenat să se lupte cu așa ceva, iar scenariul este perfid, aruncând personajele nevinovate în tot felul de situații limită, unele chiar inovative, ce par fără ieșire, doar pentru a prezenta eroismul care zace-n rusul tăbăcit de viață, care nu se dă de la nimic pentru a-și ajuta seamănul și, implicit, mama patrie.

De asemenea, în acel start lent despre care scriam mai devreme filmul construiește tipologia pompierului montan, toți cei șase fac același lucru, dar fiecare este diferit prin caracter și comportament, dar toți ți se cuibăresc la inimioară în ciuda diferențelor imense dintre ei, lucru care te va afecta pe mai târziu.

Ca disaster movie, că din acest punct de vedere îl atac frontal, Ogon atinge toate punctele sensibile pe care le aștept de la un asemenea film: eroism bombastic, situații critice, efecte speciale de-ți dă privirea-n clocot și dramatism previzibil, dar eficient, că nici nu mai contează că povestea nu diferă cu nimic de orice alt film care se ia trântă cu incendiile de pădure că doar ce poate fi diferit la focul din taigaua siberiană față de cel din foioasa americană? Are însă situații suficient de diferite față de alte filme pentru a-și genera o briză de autenticitate, deși unele dintre rezolvări sunt cam fanteziste, dar nu fără o urmă de realism în ele.

Ogon este un film cinstit, fără mișmașuri scenaristice sociale, cu propagandă eroică rusească, dar asta este ceva normal, că fiecare țară se crede cea mai cea, care pe mine m-a încântat în ciuda subțirimii poveștii care se reduce la uite focul, scapă de el. Merită atât, nu merită atât, nici nu mă interesează, pe mine Ogon m-a convins să-i ard 9 bețe de chibrit pentru că este și un film la care poți să aderi mai ușor, el redând evenimente similare cu cele neaoșe de pe la noi.

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Link IMDB

About admin

Check Also

Best of the best 1

În nebunia anilor `80 cu filme cu sporturi de contact își făcea loc, în 1989, …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.