Papillon

PRI 023 – Papillon

Ce țeapa dracului mi-am tras cu Papillon ăsta, ce nu am pomenit. Dar și eu fraier că nu m-am interesat în prealabil. Am văzut în program că este filmul ăsta, mă cam uitam pe pereți, așa că am zis de ce nu? I-am dat drumul, contrariat că a și apărut alt Papillon după ce mai văzusem unul destul de recent.

Doar că surpriză mare, după câteva minute bune mi-am dat seama că era vorba de același Papillon pe care deja îl văzusem, dar nu am apucat să mai scriu despre el. Cum sunt leneș din fire și telecomanda deja era departe de mine și n-aveam chef să mă întind după ea, am rămas blocat pe film, oricum nu îmi mai aminteam mare lucru din film.

Charlie Hunnam (King Arthur: Legend of the sword, The gentleman) este Papillon, un borfaș parizian din anii 1930 căruia îi este înscenată o crimă și este expediat la mama dracului, într-o colonie criminală, în mijlocul oceanului, de unde scapi doar dacă ai scânduri. Dar nu din alea din Titanic, de încape o familie întreagă, ci scânduri sub formă de sicriu. Aici se împrietenește cu Louis Dega (interpretat de Rami Malek), un falsificator plin de bani și cei doi plănuiesc o evadare.

Povestea a fost prezentată mult mai bine acum aproape 50 de ani, acest Papillon modern fiind lansat în cinema doar pentru a se profita de notorietatea lui Rami Malek care vine după un Oscar pentru rolul din Bohemian rhapsody.

Remake-ul de față, deși nu unul extrem de rău, nu are termen de comparație cu cel din 1973, unde Steve McQueen și Dustin Hoffman joacă monumental. Aici îl avem pe Charlie Hunnam, care, să mă ierte, este la o galaxie distanță de cei doi ca talent și transmite zero emoții.

Deși redă niște condiții absolut inumane, acest Papillon este lipsit de orice sâmbure de suflet, de sentiment, nu aveam nicio legătură emoțională cu personajele, puțin îmi păsa dacă sunt înfometați, bătuți, violați sau supuși altor brutalități fizice și psihice.

Regia lasă de dorit, se insistă prea mult pe secvențe inutile, ca apoi să facă salturi bruște în poveste chiar de ani întregi, fără vreo legătură coerentă cu secvențele anterioare.

Papillon colcăie și de erori de continuitate și de logică generate de o lene când vine vorba de atenție pentru detalii.

Am realizat de ce uitasem mare parte din el, pentru că este nememorabil, un remake fără rost, nu o să înțeleg de ce studiourile refac niște filme senzaționale vechi de câteva decenii care sunt perfect vizionabile și scot niște filme complet inutile. Dacă ar avea și succes la public și ar genera profit, aș pricepe, fiind un business, dar când dau rateu și la acest capitol și studiourile pierd bani la greu, de ce se mai chinuie să le facă? Oare au impresia că repetând același lucru vor avea rezultate diferite?

Nu au fost suficiente remake-uri la filme precum Ben-Hur sau Psycho ca Hollywood să priceapă că de astfel de filme nu te atingi decât dacă reușești ceva cu adevărat senzațional?

Papillon se adaugă cu succes pe lista remake-urilor moderne care vor fi uitate imediat, iar filmele inițiale pe care au fost bazate vor dăinui în continuare peste ani și ani.

Pentru Papillon de acum nu am de dat decât nota 5.

2.5 out of 5 stars (2,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Blue miracle

M-a lovit o stare de blegeală și n-am avut chef de ceva serios, așa că …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *