Un anume Rob Cohen regiza în 2005 filmul Stealth, o acțiune aviatică de ultimă generație la vremea respectivă.
Ca idee, Rob Cohen este responsabil pentru lansarea francizei Fast and furious, el regizând primul film din seria ce pare nemuritoare (gândacii de bucătărie și franciza cu mașini vor supraviețui unui holocaust nuclear). Recent, a mai făcut „splendoarea‟ The hurricane heist.
Dar ajunge cu comemorarea filmelor regizate de Rob, să vedem care-i șpilul cu Stealth.
Cică într-un viitor nu prea depărtat, armata americană construiește niște șmecherii de avioane de luptă, intitulate Talon. Și din 400 de aplicații pentru postul de pilot, sunt aleși, încă de aici logica începe să dea rateuri, niște tinerei cărora abia le-au mijit mustățile, anume Ben (Josh Lucas – Ford v Ferrari), Kara (Jessica Biel) și Henry (Jamie Foxx – Soul, Baby driver).
Ăștia trei formează o echipă formidabilă, care își face treaba la perfecție, dar nu este suficient, aparent, unii vor mai mult ca perfectul, ca timpul verbului care ne-a dat bătăi de cap în școală.
Așa că voila, intră în scenă EDI, inteligența artificială care strică trinitatea umană și din trei se fac patru.
Să vedeți mare surpriză, la butoane îl avem pe HAL coborât din spațiu, practic este un Skydine în scutece, pentru că EDI o ia razna, din motive demne de un cocalar beat și cei trei oameni trebuie să-l pună pe EDI cu botul pe labe, să-l învețe ce înseamnă supunerea și respectul în rândul armatei.
Trebuie să schimb butoiul că după ce am văzut Stealth mi-am dat seama că am ajuns la fundul lui. Primul lucru pe care l-am făcut după generic a fost să dau fuga pe IMDB să văd cine a scris scenariul. Numele autorului este potrivit, Richter, chiar că a fost un cutremur dialogul din acest film, nici nu e de mirare că din 2005 până acum Richter ăsta a fost angajat să scrie 0 scenarii de film.
Cu ce să încep? Cu personajele care au acumulat în ele toate clișeele hollywoodiene.
Pe rând, dar scurt.
Talon 1: albul caucazian, eroul de serviciu, răzvrătitul care nu ascultă de comenzi pentru a-și salva colegii. Bifat.
Talon 2: femeia extraordinară care a ajuns în poziția sa luptând de 10 ori mai mult ca bărbații și care nu ratează nicio secundă să ne reamintească asta. Bifat.
Talon 3: Negrul fustangiu, miștocar, care ascultă hip-hop și care are atitudine de motherfucker. Bifat.
Ghici cine se duce primul?
UCAV EDI. Inteligența artificială care subit capătă o conștiință proprie și automat se pune pe făcut tâmpenii. Bifat.
Arabii răi. Cară bombe cu boii. Bifat.
Rușii. Niet tecnologia, davai bomba. Bifat.
Nord-coreenii. Nemiloși. Bifat.
Au reușit să adune într-un film toate națiile folosite pe post de bau-bau la Hollywood. Asta da performanță. Niște naziști mai lipseau.
Prima oră din Stealth este un gunoi greu de înghițit, cu replici absurde, scene inutile și pseudo discuții metafizice. Alooo, ești un amărât de film de acțiune, comportă-te ca atare, nu încerca să fii mai elevat de atât. Nu l-am auzit pe Arnold discutând scrierile lui Nietzsche în Predator sau Commando, l-am văzut bumbăcind dușmani, de aia era pus acolo, asta vreau de la un film de acțiune.
Până acum filmul este de nota 1.
Dar, într-un final, intrăm și în partea secundă când se pornește o acțiune spectaculoasă din cale afară ce se duce până-n stratosferă, Stealth livrându-mi cele mai multe explozii mirifice pe pixel pătrat, inclusiv câteva poeme inflamabile de toată frumusețea.
După ce mi-a curs sânge din urechi ascultând replicile cretine care mi-au aruncat creierul într-un picaj de neoprit, Stealth reușește să-mi încânte ochii cu multiple scene de acțiune desfășurate la înălțimi amețitoare și la viteze aiuritoare foarte bine realizate.
De la implozii de clădiri și aeronave gigantice aruncate în aer, ele fiind deja în aer, până la demolări muntoase și păduri înflăcărate, Stealth nu are nicio greață în a incendia tot ce putem cuprinde cu ochii.
Mi-or fi intrat neuronii în comă profundă, dar retina mi-a fost încântată la maximum de spectacolul pirotehnic de excepție, filmul livrând unele dintre cele mai palpitante scene de luptă între avioane, dar și, știu că mă repet, am o fixație, explozii devastatoare care au luminat ecranul.
Efectele speciale sunt foarte reușite, de la senzația de viteză care te face să cauți o pungă până la fascinantele deflagrații devastatoare, filmul arată excelent din acest punct de vedere.
N-am înțeles de ce au ținut morțiș să facă filmul de 2 ore și să-l umple cu o incontinență verbală jenantă peste care nu pot să trec, indiferent cât de maleabil și iertător sunt când vine vorba de filme de acțiune fără noimă în care se face risipă de material explozibil. Deh, americani, ce să le ceri?
Stealth este unul dintre cele mai bune filme proaste, dacă-mi permiteți acest oximoron. O oră de replici macabru de proaste urmată de o oră de acțiune fulminantă, așa că mă poziționez undeva la jumătate, pe la viteza 5 Mach.
(2,5 / 5)