The English patient

The English patient1996

The English patient a făcut ravagii la premiile Oscar, câștigând 9 statuete din cele 12 nominalizări.

Ar trebui să fie un film epic la câte acolade a strâns, nu?

 

🎬 The English patient – Premisă

Acțiunea are loc pe fundalul celui de-Al Doilea Război Mondial, iar ca personaj principal, în două ipostaze diferite, îl avem pe pacientul englez, amnezicul interpretat de Ralph Fiennes (The menu).

Acesta este grav rănit, având arsuri pe aproape tot corpul, și este îngrijit cu maximă religiozitate de asistenta Hana (Juliette Binoche – Godzilla).

Scenariul face salturi temporale când în trecut unde-l vedem pe prăjit în plenitudinea forțelor, și știm că se numește Almasy, când în prezent unde asistăm la zbaterile lui de aducere aminte.

În ambele momente bine definite în timp avem de-a face cu două povești de dragoste, dar ne concentrăm mai abitir pe cea din trecut, chiar dacă este evident cum se termină.

Surprinzător sau nu, filmul aduce, ca poveste, foarte mult cu Titanic.

De fapt ar trebui să spun invers, că Titanic a fost lansat un an mai târziu.

 

💭 The English patient – Comentariu 🍿

Filmul are o durată zdravănă de peste 2 ore și 40 de minute și după ce am căscat ochii la fel i-am găsit un titlu mai bun, unul războinic: The English patient vs The Romanian patience.

Poate să sece tot deșertul de nisip, să rămână chel ca-n palmă, că nu pot să pricep care-i marea șmecherie cu această peliculă pe partea de fond.

Probabil este filmul la care mi-am dat ochii peste cap de cele mai multe ori, iritat de lentoarea fenomenală care îmbolnăvește ritmul pentru că nu se întâmplă nimic interesant.

Continuând comparația cu Titanic, avem în ambele multicâștigătoare de Oscar o poveste de dragoste dintre un el singur și o ea deja antamată, poveste ce are loc în timpul unei tragedii.

Și la ambele știm deznodământul pentru că persoana supraviețuitoare ne povestește toată tărășenia.

Băi bine măi NiPeMi, dacă sunt asemănătoare din acest punct de vedere, de ce pe Titanic l-ai lăudat și în ăsta arunci cu obuze spinoase?

Pentru că aici personajele implicate în poveste sunt unele care mi-au provocat repulsie pentru că-s niște ființe trădătoare.

El se dă la soția celui mai bun prieten, iar dânsa, nici de un an căsătorită, se crăcește în fața primului bărbat ieșit în cale care nu-i soțul său.

Măcar în Titanic Rose era logodită, nu căsătorită, iar cel care îi pusese inelul pe deget era un nemernic, pe când aici este un om cumsecade care nu merita un asemenea tratament.

The English patient

 

În gândul meu urlam, sau poate o făceam cu voce tare, către adulterinii cei doi: Bre otrepelor, măcar spuneți-i omului ce aveți de gând, nu-l ardeți pe la spate mișelește ca niște iepuri în călduri ce sunteți.

Măcar ea să fi divorțat de el înainte să îl încornoreze și cu alți ochi aș fi văzut acest film.

Așa mă uitam la ei cum se babardeau printre dune și le doream să le intre nisipul prin toate orificiile să li le irite până și intestinele.

Ca atare, impactul emoțional a fost unul incredibil de puternic, dar nu în direcția dorită de film, inima nu mi-a născut aceleași sentimente care a sensibilizat audiența generală, ci unele la polul opus.

De asemenea, lipsește partea palpitantă din poveste, cum deja știam cum se termină, mă așteptam la ceva secvențe crunte de război, ceva care să mă determine să investesc interes să-l urmăresc până la final.

Nici aici nu m-a nimerit pe felie, a fost de-o plictiseală extraordinară pentru că o jumătate a fost format din flashbackuri cu final știut, iar cealaltă jumătate cu pacientul întins la pat oftând cu gândul la trecut.

Plus că sunt niște fire narative secundare cusute aiurea-n miezul primordial, să mor de am priceput care a fost rostul personajului jucat de Willem Dafoe (The Northman).

Cu el sau fără el, filmul ar fi curs fix în aceeași direcție, nu ar fi deraiat nici măcar un centimetru de pe șinele scenaristice dacă nu era în peisaj.

Tot ce a reușit acea partitură a fost să baloneze durata producției.

Mi-a displăcut enorm ca narațiune tocmai pentru că am găsit personajele a fi dezagreabile, cam ca în Gone with the wind, deși cele de acolo acum par îngeri pe lângă cele de aici.

The English patient

 

Dar, că nu pot arunca numai cu excremente verbale în film, își merită cu prisosință toate elogiile tehnice.

Acest aspect a fost, probabil, singurul care m-a păstrat în fața ecranului pentru că eram cât pe ce să prefer să fiu flagelat cu un bici plin de cuie înmuiate în oțet și sos Carolina Reaper decât să mai urmăresc The English patient.

Imaginea este superbă, mi-a adus aminte de Lawrence of Arabia, ambele având loc prin deșertul african, coloana sonoră, la fel, e magnifică și aș putea-o ține tot așa până seacă apa-n puț.

De fapt, ce s-o mai lungesc, tot ce are legătură cu partea de vizual este la înălțime, aici chiar nu am ce reproșuri să-i aduc.

Merită laude și bucata interpretativă, în ciuda personajelor neplăcute, actorii performează nemaipomenit.

Cred că am zis-o, dar nu-i ceva greșit dacă mă repet, este o crimă monstruoasă că Ralph Fiennes n-are vreo 2-3 statuete Oscar în vitrină.

Apropo de asta, voi ce părere aveți?

Oare de ce Juliette Binoche a luat Oscar pentru rol secundar jucând un personaj plăcut, care ți se duce direct la suflet prin bunătatea de care dă dovadă, în timp ce actorii principali, care au avut roluri de lichele, au fost doar nominalizați?

Da, am zis-o, sunt scursuri umane și nimic mai mult, mi-a fost o milă imensă de soțul înșelat (Colin Firth – 1917) care săracul părea un om tare cumsecade

Și mă refer aici la Ralph Fiennes și Kristin Scott Thomas (Tomb raider).

Cel puțin primul merita două premii pentru că a avut de jucat practic două roluri diferite care au necesitat abilități diametral opuse în interpretare.

 

🏆 The English patient – Verdict 👍 sau 👎

Deja am ocărât prea mult filmul, posibil să mă fi ambalat cam tare, dar nu am fost deloc de acord cu decizia aleasă de a prezenta o relație adulterină într-o lumină favorabilă.

Măcar de l-ar fi ucis pe soț în vreun raid nemțesc și abia apoi cei doi să fi făcut schimb de impresii intime, era un pic mai moral decât să-l trădeze în halul ăsta.

Asta este, sunt contra vântului, mi se mai întâmplă din când în când, nu merita nici pe departe atâta recunoaștere din partea Academiei.

Este o blasfemie să dai premii unui asemenea film într-un an în care au mai apărut producții ca Fargo, Jerry Maguire, The People vs. Larry Flynt, Trainspotting sau Independence day (glumesc cu ultimul, evident).

Este nemaipomenit ca realizare tehnică, și aici jos pălăria pentru regizorul Anthony Minghella, dar jalnic la impresie sentimentală.

I-a lipsit complet pasiunea, nu așa văd eu o poveste de dragoste transpusă pe ecran, cel puțin nu una care să mă emoționeze până la lacrimi.

Aici pe mine m-a catapultat fix în cealaltă direcție, m-a enervat la culme că încerca să idolatrizeze un adulter, de aceea îi desenez 5 hărți greșite să se rătăcească definitiv prin deșert.

2.5 out of 5 stars (2,5 / 5)

Trailer

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

I am: Celine Dion

I am: Celine Dion

Recunosc fără rușine, sunt un fan URIAȘ al artistei Celine Dion, așa că nu puteam …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *