The lost city

Cine are chef de o aventură arheologică presărată cu un strop de romanță? Ăla eu, aia eu, țineți-vă nădragii pe voi, că acușica vine The lost city să vă satisfacă poftele.

🎬 Premisă

O scriitoare de săpături antice erotice pleacă după sor-sa răpită în Columbia și acolo este ajutată de un macho din ăsta cu mușchii la vedere.

Ups, am greșit premisa, asta este din Romancing the stone, dar The lost city nu-i deloc departe de aceeași idee.

Loretta (Sandra Bullock – The unforgivable) este o autoare de succes, cărțile ei aventuroase atât în junglă, cât și printre cearceafuri, făcând ravagii în rândul domnițelor nepunctate la G.

Lovită de-un blocaj de muză, Loretta se screme să finalizeze fericit o carte pentru a se cărăbăni într-un turneu promoțional.

Din nefericire pentru ea, pornește într-o călătorie, dar una nedorită, fiind răpită de nemernicul filmului, Abigail (Daniel Radcliffe – Swiss army man) care vrea ca Loretta să-l călăuzească spre o comoară inestimabilă pentru că doar ea știe să descifreze o hartă criptică scrisă într-o limbă moartă.

Dar stați fără griji, întru salvarea ei pornește modelul care pozează pentru coperta cărților ei, Alan (Channing Tatum – Dog) care ajunge să se creadă eroul aventurilor ei.

💭 Comentariu

La fel ca personajul principal lipsit de inspirație, simt cum și mie îmi curge nisip din creier și nu noutăți inovatoare-n comentariu pentru că The lost city seamănă foarte mult cu filmul mai sus pomenit, dar și cu recentul The jungle cruise.

Cea mai solidă parte a filmului este prima jumătate, tot umorul de efect este concentrat acolo, și aici ajută foarte mult actorii care s-au implicat trup și suflet în interpretarea partiturilor.

Au niște reacții ilare în momentul în care personajele sunt puse în tot felul de situații absurde, amuzante și apoteotic de anapoda. Nu râdeam efectiv de ceea ce li se întâmpla, ci de modul în care reacționau mai mult ca niște copii răsfățați.

Jungla le dă mari bătăi de cap, le suge toată vitalitatea fizică și respectivele scene sunt de-un ridicol amuzant de toată frumusețea.

De departe cea mai faină scenă este cea în care apare un anume actor blond și n-am cum să nu-i înjur pe cei care au făcut trailerul pentru că au dezvăluit acest amănunt. Nici nu vreau să-mi imaginez ce surpriză totală ar fi fost dacă trailerul n-ar fi simțit nevoia să ne arate tot.

Din păcate, deși părea o aventură distractivă din cale afară, The lost city este ca o prăjitură de ciocolată care este echilibrată atât timp cât are pe ea o felie de portocală sau kiwi să mai taie din dulceață, când se termină feliile, dai de prea multă frișcă și rămâi doar cu zaharicalele siropoase ale unei romanțe generatoare de diabet.

The lost city pierde din avânt în partea a doua, rămâne în continuare deasupra liniei de plutire ca amuzament, dar se simte schimbarea de ton, o dă pe ochi dulci și vorbe înălțătoare, bașca se inserează și ceva feminism forțat, că fără așa ceva aparent nu se mai poate.

Nu, nu încep să-l porcăiesc, că nu am de ce, însă dacă ar fi continuat în aceeași direcție ca în prima jumătate, ar fi fost un film excelent.

Ciondăneala dintre Loretta, mintea rece care-și dă seama că sunt într-un mare pericol, și Alan, naivul prostălău care se crede mare erou, este una delicioasă din toate punctele de vedere. Dar ciondăneala se transformă apoi în altceva previzibil.

Filmul arată sălbatic natural, dar tehnic are câteva scăpări, deși au filmat la fața locului, prin junglă, sunt momente în care se observă cu ochiul liber atât ecranul verde, pentru că mintea nu este ușor de păcălit, cât și prezența dublurilor simplu de identificat pentru că înlocuitorii au o altă constituție fizică și camera evită să arate fețele personajelor în anumite momente.

În rest, The lost city este filmul clasic de aventură întru căutarea unei comori pierdute, personajele sunt unele șablon, nu vă așteptați la cine știe ce revelații scenaristice, iar nenea ăla rău nu impresionează cu nimic, parcă Daniel Radcliffe a rămas în același rol din Now you see me 2.

De fapt, întreg filmul este unul parcă tipărit după modelul original. Dar asta nu înseamnă neapărat un lucru rău dacă este și bine făcut.

🏆 Verdict

Trebuie să recunosc că m-am distrat pe cinste, am râs la multe scene caricaturale, în special cu blondul salvator cu alură de Iisus.

Muzica a contribuit și ea, că n-ai cum să rămâi bosumflat când auzi The final countdown.

Este un film relaxant, și chiar dacă bagă niște chifle sociale obligatorii, nu insistă prea mult în acest teritoriu periculos, și pot spune chiar că am primit ceea ce am așteptat.

Știți cum este la o nuntă fastuoasă când ești ghiftuit, dar gazda îți mai pune o sarma-n plus și îți dă indigestie? Din păcate, așa este The lost city spre final.

Putea fi și mai bun de atât dacă n-o dădea în inimi topite, uitând de aventură și ilar.

Așadar, în epilogul acestor rânduri m-am decis ca The lost city să primească din partea mea 7 pergamente încifrate, este un film decent per total și care nu trebuie luat în serios, fix ceea ce ne trebuie pentru a mai uita de nasoleala realității cotidiene.

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

CJ7

Stephen Chow intră și în teritoriul SF odată cu lansarea lui Cheung gong 7 hou …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.