Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
The monkey este un film care se inspiră dintr-o poveste scurtă scrisă de regele groazei, Stephen King.
🎬 The monkey – Premisă 📖
Intriga se învârte în jurul unei maimuțe de jucărie, așa cum reiese din titlu, care posedă forțe supranaturale.
Ori de câte ori o gâdili la găurică, adică îi învârți cheia, cineva moare într-un mod grotesc.
Doi frați gemeni, jucați de Theo James (Archive), se prind de această șmecherie și vor să scape de drăcovenia care le-a provocat numai necazuri.
Cum se dovedește a fi indestructibilă, o aruncă într-o fântână secată sperând că va rămâne pe vecie acolo.
Trece un sfert de veac de liniște, împărțitorii de placentă se depărtează unul de celălalt, totul pare a fi în regulă.
Însă maimuța reapare din senin cu un chef nebun de a bate în tobă și, implicit, de a ucide cât mai mulți oameni.
💭 The monkey – Comentariu 🍿
Scris și regizat de Osgood Perkins (Longlegs), filmul promitea un spectacol macabru și grotesc și, în linii mari, se ține de cuvânt.
Doar că scenariul este extrem de subțire și povestea nu are suficient miez narativ să fie transformată într-o producție de lungmetraj.
Până se ajunge la acțiunea principală, cu cei doi frați în căutarea maimuței malefice pentru a o face din nou dispărută, se duce jumătate de film cu diverse explicații lungi și morți nesatisfăcătoare.
Se simte, în sens negativ, bugetul redus al filmului pentru că foarte multe din decese sunt prezentate pe fugă și doar în punctul lor culminant.
Și crapă în special personaje secundare sau terțiare despre care nu auzim până în momentul fatidic, iar asta este o bromură puternică pentru suflet pentru că nu m-a interesat deloc de soarta unor necunoscuți.
Pare-se că s-a dorit îngrămădirea unui număr cât mai mare de căsăpiri ingenioase, astfel încât impactul emoțional a fost lăsat deoparte.
Seamănă oarecum cu seria Final destination, doar că acolo mor personaje cu care am stabilit ceva conexiuni în prealabil și am suferit pentru trecerea lor prea timpurie la cele sfinte.
Aici nici nu apuc să aflu cum se numesc viitoarele cadavre, că deja și-au dat duhul în moduri foarte violente.
Aș fi preferat morți mai puține, dar mai bine dezvoltate astfel încât să și sufăr de pe urma lor, nu doar să am gestul reflex de a-mi șterge bucățele de creier fictiv care tot sar pe mine din ecran.
Interesant cum în același weekend am văzut două filme care au în prim-plan același personaj dublat, Mickey 17 și The monkey.
Am putut face o comparație între cele două și este vădită diferența de potență financiară, dacă în Mickey 17 avem destule scene în care actorul apare de două ori în aceeași scenă, aici am numărat pe un deget așa ceva.
Regizorul a evitat pe cât de mult a putut să-i aducă în aceeași cameră pe Hal și Bill, adică pe Theo James și pe Theo James, pentru că asta ar fi costat bani suplimentari pe care nu i-a avut la dispoziție.
În ceea ce privește partea de groază, ea este una eficientă, scârboșenia fiind la cote maxime, dar nu știu dacă este neapărat de bine.
Unele omoruri sunt atât de exagerate și au efecte incredibil de monstruoase încât devin ridicol de absurde și mai mult râdeam decât să fiu terifiat.
Trupurile supuse unor chinuri teribile se comportă nerealist, explodând în mii de hălci suculente de parcă ar fi fost făcute din baloane umplute cu aer cald, nu din oase dure și carne macră.
Mai țin minte câte ceva din anatomia învață la liceu astfel încât să fiu sceptic cu privire la unele nenorociri ce se petrec în acest film.
Îmi mai fluiera creierul în cap a pagubă, îndemnându-mă să nu pun botul la aiurelile pe care scenariul încerca să mi le vândă ca fiind realiste.
Și mi l-am ascultat cu sfințenie, că el trage toate sforile pentru mine, dacă nu mă pot baza pe el, atunci pe cine?
🏆 The monkey – Verdict 👍 sau 👎
Nu o să fie un articol prea lung pentru că povestea este prea plăpândă să îmbie la diatribe explicative nesfârșite, nici nu are vreo componentă psihologică profundă numai bună de interpretat pe toate părțile.
Există un conflict între gemeni care au personalități opuse, ce chestie, la fel ca în Mickey 17, dar nu-i ceva complex care să scoată de la naftalină tratatele de filozofie pentru a le pune în aplicare învățămintele.
Este un simplu film horror care nu are o direcție anume, se omoară în neștire fără vreo logică, iar misterul maimuței rămâne la fel de ambiguu pe tot parcursul peliculei.
Aș fi vrut să am la dispoziție butonul de derulat pentru că am ceva dubii cu privire la consistența scenariului, aș putea jura că regula principală, aceea a învârtitului cheiței, nu a fost respectată într-o scenă.
Sunt, însă, sigur cu privire la alte inepții presărate cu mărinimie într-un scenariu ce pare întocmit la repezeală.
Dacă regula pomenită anterior este bătută în cuie, atunci ar fi extrem de simplu ca maimuța să fie oprită din ucis.
NU MAI ÎNVÂRTI NENOROCITA AIA DE CHEIE!
Evident că personajele sunt bătute în cap și, în loc să apeleze la soluția cea mai simplă și cea mai la îndemână, iau cele mai cretine decizii posibile.
Am găsit filmul a fi moderat distractiv, se preta mai bine unui episod dintr-o antologie horror, astfel scăpam de umplutura inutilă care a tăiat mult din entuziasm.
În concluzie, am să vânez 6 chei pe care o să le ascund bine să nu aibă lumea ce să bage-n găurica maimuței.
(3 / 5)
