Dacă vă era dor de un film horror bazat pe motive religioase, iacă-tă The unholy umple această gaură cinefilă.
Cel care ne dă binețe la început de film este Gerry Fenn (Jeffrey Dean Morgan – Rampage, Solace), un jurnalist ratat, care de la visuri cu Pullitzeru-n mâna dreaptă ajunge vai morții lui, un reporteraș de câteva parale, trimis prin toate văgăunile să investigheze fel și fel de tâmpenii, chipurile, supranaturale care se dovedesc, de cele mai multe ori, aiureli spuse la beție.
Nici cel mai recent demers nu face excepție, este expediat în Banfield să analizeze niște vaci mutilate (la propriu, nu este vreo exprimare peiorativ-plastică). Și ce să vezi? Vaca nu-i mutilată, dar găsește o păpușă îngropată.
N-apucă el bine să se îmbete în crâșma locală că un miracol se produce în curtea bisericii lângă un copac, dar nu un copac cu flori, ci unul cu crăci veștede.
O surdo-mută capătă brusc glas și auz, iar miracolul este înfăptuit, spiritul Fecioarei Maria a penetrat-o adânc pe Alice și aceasta a fost vindecată miraculos. Subit, Banfield devine loc de pelerinaj, că toată lumea vrea să se vindece, care de boli, care de datorii. N-au moaște de pupat (vă aud oftatul), dar au un copac de închinat.
Dar oare ce a făcut orășelul Banfield de a meritat așa noroc pe capul lui?
Întrebarea nu stă mult timp fără răspuns, ba chiar aflăm rezolvarea înainte de înfăptuirea primului miracol. Cum așa? Păi scenariul este viermănos și mucilaginos.
Am verificat să văd cine a regizat și a scris The unholy. Un oarecare Evan Spiliotopoulos, aflat la primul lui film ca regizor. Din nefericire, am aflat și ce a mai scris înainte de The unholy. Și-a însămânțat semnătura pe scenariile filmelor The huntsman: Winter`s war și Charlie`s angels, printre altele. Și cu asta cred că am spus tot. Pff, și nenicul ăsta mai are în portofoliu viitoarele Snake eyes și Bright 2. Nu doar că mi-a trântit balega asta de film, dar mi-a distrus și entuziasmul (și așa moderat) pentru filmele astea două.
Dar să revin la The unholy.
Premisa este interesantă, se duce într-o zonă destul de puțin abordată de cineaștii de horror, nu mai avem fantome sau demoni care sperie non-stop câte-o familie care nici de-a dracului nu vrea să evacueze incinta bântuită, aici accentul cade mult pe iconografia religioasă și pe motive biblice.
Din păcate, interesul este spulberat rapid de alunecarea premisei într-un hău somnifer pentru că fiecare punct așa-zis terifiant atins de film este previzibil din cauza scenei de început pe baza căreia deja ai trasat evoluția poveștii și știi ce se ascunde în spatele acelor miracole. Și n-ai cum să te înșeli pentru că totul este prea străveziu și incompetent scris.
Iar finalul este apoteotic, este atât de groaznic și incoerent încât în loc să fiu speriat, râdeam ca vițelul înțărcat la poarta de termopan. Nici măcar IT: Chapter 2 nu a avut un deznodământ atât de idiot. Scenaristul habar n-are cum funcționează creierul unui fanatic religios care nu poate fi scos din starea lui cerebralo-catatonică nici măcar cu toate argumentele betonate din lume.
Încearcă The unholy să abordeze teme profunde și aprins discutate de-a lungul mileniilor cu privire la izvorul credinței adevărate, la puterea de nestăvilit a religiei de a spăla creiere, transformând imbecili naivi în turme care pasc orice cretinism că așa vrea cel de sus, la modul abject în care divinitatea este folosită în scopuri personale și mercantile, dar nu o face deloc într-un mod care să genereze interes sau măcar groază, că până la urmă filmul este catalog drept horror.
În afară de vreo 2-3 sperieturi ieftine din toate punctele de vedere, de la banalitatea lor până la realizarea tehnică, The unholy este un pârț urât mirositor care devine ridicol cu fiecare replică imbecilă și cu fiecare acțiune stupidă care bifează toate clișeele posibile ale acestui gen.
Nu știu ce se întâmplă în ultima vreme la Hollywood, dar oare chiar atât de leneșă a devenit industria încât folosește CGI pentru orice scenă? Atât de greu le este să dea pe bune foc unor lemne pentru autenticitate? Se pare că da, pentru că aici CGI-ul este de toată jena, este folosit focul în câteva secvențe, dar arată groaznic, spulberă orice iluzie de pericol pentru că distrage atenția de la ceea ce se petrece pe ecran.
Înțeleg că-i pandemie și că lucrurile se mișcă mai greu, dar culmea, în această perioadă ar trebui să fie scrise scenarii mai bune, că ai timp să cugeți la o poveste aparte care să nu fie tâmpă. Se pare că pandemie = letargie.
Nu mai am alte epitete acide la adresa acestui The unholy, îl stropesc rapid cu apă sfințită să scot dracii din el și îi dau cât pentru o Sfântă Treime, asta pentru că subiectul avea ceva vlăstare de interes în el, dar care s-au ofilit rapid, fiind udate cu pipi acid și nu cu apă dătătoare de viață.
(1,5 / 5)