Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Talentul în familia Shyamalan este molipsitor deoarece The watchers este scris și regizat de Ishana, fata lui M. Night.
Oare o fi ca The sixth sense sau ca The last airbender?
🎬 The watchers – Premisă 📖
Mina (Dakota Fanning – The equalizer 3) este o tânără care cară cu ea un bagaj cu multe traume din trecut și viața ei pare una plictisitoare și destinată unui final la fel de banal.
O călătorie menită a duce un papagal la o grădină zoologică se transformă într-o luptă pentru supraviețuire în momentul în care mașina i se strică în mijlocul unei păduri.
Neavând de ales, se aciuează într-o construcție stranie unde mai dă peste Ciara (Georgina Campbell – Barbarian), Madeleine (Olwen Fouéré – Tarot) și Daniel (Oliver Finnegan).
Pădurea nu-i una oarecare, este populată de niște creaturi care ies la lumină doar noaptea 😉 și au o pasiune bizară: vor să privească oamenii.
Cât timp le respecți regulile, n-ai probleme cu ele, dar dacă dai în străchini, ai pus-o de necrolog.
O singură nedumerire are Mina.
Sunt reale ființele sau doar închipuiri ale unor minți care au luat-o razna?
💭 The watchers – Comentariu 🍿
Nu că mă laud, dar mă laud, cred că este primul film de acest gen la care m-am prins de șmecherie urmărind doar trailerul.
Știind cine este în spatele producției, și cum așchia nu sare departe de trunchi, mă așteptam să fie o șmecherie surprinzătoare, așa că am început activitatea de detectiv încă de la trailere.
Așa că toată povestea a fost, pentru mine, lipsită de suspans pentru că eram convins că am dibuit spre ce se duce și am avut dreptate.
Cum scenariul este bazat pe un roman, este evident că și cei care au citit cartea vor ști despre ce este vorba.
Însă conceptul de la care pornește povestea este unul promițător și chiar terifiant, având foarte mult potențial de a fi transformat într-un film horror de pomenit peste ani și ani.
Se simte, din păcate, că este o mână începătoare pentru că acel potențial se rătăcește rapid prin pădurea încâlcită a firului narativ și asta duce la risipirea impactului menit a ne zgudui credința din temelii.
Legenda care a stat la temelia filmului este plină de imaginație și aduce în atenția publicului larg farmecul tărâmului irlandez, unul bogat în cultură și mitologie.
Nu vreau să vă metamorfozez în dușmani de moarte, așa că nu mai insist asupra acestui subiect care merita pe cineva mai experimentat pentru a-l transpune în format cinematografic.
Hai să vă scot la lumină dându-vă un mic spoiler. Da, Privitorii sunt reali și arată groaznic, de-ți îngheață sângele și pe timp de caniculă.
Sunt niște drăcovenii alungite, cu trupuri disproporționate și urlă înfiorător de ar putea fi concurenți la Eurovision.
Povestea este foarte statică, avem doar patru personaje captive într-o încăpere în cea mai mare parte a timpului și nu se întâmplă nimic, desfășurarea acțiunii este de așa natură încât nu implică și spectatorul.
Aici ori știi din start ce se petrece, ori nu știi, pe parcurs nu primești deloc șanse sau indicii să înțelegi de unul singur care-i menirea lipsiților de televizor de vor neapărat să se uite la un Big brother în direct.
Tot ce este dezvăluit este făcut prin metode leneșe care apelează la narațiune, ba ne povestește a` mai în etate care-i ierarhia în grupă, ba ne trezim cu lecții video despre ce se întâmplă pe acolo.
Momentele de groază sunt eficiente, dar prea puține pentru a duce la o acumulare treptată de sperieturi spre un deznodământ care să genereze anxietate și tulburări nocturne de somn.
Se abuzează și de jumpscares, chiar nu înțeleg de ce pentru că era suficient să văd cu coada ochiului o umbră care fâlfâie într-un colț pentru a mă speria, nu era nevoie să-mi fie intonate fel și fel de imnuri gălăgioase care să mă înfricoșeze.
Se simte că fata s-a inspirat de la tăticu`, pe alocuri încadrarea imaginilor mi-a adus aminte de Signs, atât de mult a replicat anumite scene de eram pe punctul să fiu convins că-i o continuare a acelui film.
Nici cu personajele nu m-am împăcat prea bine, nu sunt caracterizate cum trebuie, în afară de a se vântura aiurea prin peisaj, să treacă timpul, nu am aflat mare lucru despre ele.
Singura cu care am putut empatiza a fost Mina, dar ea fusese deja construită încă dinainte de a se pierde prin pădure.
Trebuie însă apreciat vizualul, aici Ishana a nimerit-o bine, copacii înalți și deși creează o senzație de claustrofobie sufocantă, iar camera de filmat este plasată în așa fel încât naște o atmosferă sinistră care ți se infiltrează prin piele direct în suflet.
🏆 The watchers – Verdict 👍 sau 👎
Sunt destule sincope pe parcursul filmului pentru care aș putea arunca pelicula într-un hău fără fund dar, din nu știu ce motiv, parcă nu-mi vine să fac asta.
Poate și pentru că este un efort debutant și nu ar trebui să fiu atât de dur, poate și pentru că mi-a plăcut ideea care a stat la fundația filmului.
Plus că, așa cum am pomenit anterior, drăcoveniile alea de lighioane deșirate au reușit să-mi congeleze de câteva ori fluxul sangvin, ceea ce este de apreciat, că nu mi se întâmplă des.
Așa că în ciuda unor defecte evidente, am decis, după numărarea voturilor, că este cazul să zburătăcesc 6 papagali galbeni în direcția filmului.
(3 / 5)
