Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Am dat cu pupila pe Netflix la The Yin-Yang master: Dream of eternity, pe limba noastră neaoșă, Meșterul Yin-Yang: Râvnind la veșnicie.
La un titlu așa complex, este clar că producția sosește tocmai din îndepărtata China.
Ca de obicei, când vine vorba de filme bazate pe mitologia chinezească, premisa este una sublimă, plină de basme epopeice și creaturi mistice.
Qing Ming (Mark Chao – Chronicles of the ghostly tribe, Young detective Dee: Rise of the sea dragon, Black and white 2 – Dawn of justice) este un învățăcel într-ale vrăjelilor și cum stăpânului i-a expirat viza de ședere printre cele lumești, tinerelul Qing primește sarcina de a se duce în Cetatea Imperială unde, alături de alți 3 colegi într-ale vrăjitoriei, trebuie să protejeze Cetatea de apariția Șarpelui Nemuritor care stă să iasă la suprafață să facă prăpăd.
Așa că albul nostru (că are veșminte imaculate) își ia arsenalul de ustensile necesare creării poțiunilor magice și se duce la datorie.
În Cetatea Imperială se lovește însă de priviri suspicioase și cuvinte grele, el trăgându-se dintr-o genealogie deloc agreată pe acolo.
În fine, mă lungesc prea mult cu premisa, Qing alături de ceilalți 3 maeștri ai abramburelii arhaice efemere se screm să inoveze un plan care să-i facă învingători în lupta cu șerpălăul ofticat pe omenire. Aici el se cam înțeapă cu ăla negru, Bo Ya (Allen Deng), e îmbrăcat în negru, cum să-i spun altfel?
Înainte de toate, am crezut că am avut un atac cerebral și m-am dereglat de tot, intru după vizionarea filmului pe IMDB să citesc ce zice lumea, numai note de 9 și 10. Bre nepoate, chiar așa să fiu eu pe dos față de restul? Când iau la mână pe ăia de au scris recenziile, toți aveau cont creat în ziua lansării filmului și acesta era singurul film la care au scris recenzie. Deci toate notele alea de 10 sunt mai false ca botoxul botos al pițipoancelor de TV.
The Yin-Yang master arată senzațional, aici pot să îl laud fără să am mustrări de conștiință. De la efectele speciale superbe până la imaginea de ansamblu. Toți au costume complicate ireproșabile, fără pic de praf pe ele, totul arată curat, fără jeg, fără mizerie, fără moloz, fără nimic, nici jucăriile în țiplă nu sunt atât de curate. Desigur, asta creează o senzație de falsitate, de ireal, dar filmul este o desfătare pentru ochi, mai ales că vedem în acțiune și șarpele, capul răutăților, care se ridică la înălțimea renumelui său.
Dar aici se termină cu laudele pentru The Yin-Yang master, în rest dă rateuri cam peste tot.
În primul rând este foarte plictisitor, doar începutul și finalul sunt alerte, cu șarpele în prim-plan, în rest ăștia patru, plus o prințesă, o ard în contemplații filozofice despre iubire, dragoste, amor, onoare, fidelitate, cinste, vrăjeli din astea tipice chinezăriilor. Nu că mi-ar displace un asemenea mesaj, dar ăștia parcă-s băgați cu forța într-o ampulă și la înghesuială numai despre asta vorbesc.
Și să crape porțelanul de sub milieu de nu a șutit cu grandoare din Doctor Strange și Black Panther acest film pentru că seamănă incredibil de mult magiile lor cu scuturile fermecate de teleportare din Doctor Strange, cât despre câmpul de forță care protejează Cetatea Imperială deja nu mai este cazul să scriu că este împrumutat din Black Panther.
Povestea este subțire, chiar dacă are multe substraturi și este o alegorie evidentă, până la urmă se rezumă totul la o luptă clasică între bine și rău în care răul devine tot mai șmecher și alunecos. Dar până la luptă filmul te bagă-n somnolență că până când să mai asculți pilde despre dragoste și trădare?
Am adormit de vreo 2 ori și la trezire scena era aceeași, personajele o ardeau în linii de dialog pline de înțelepciune, dar goale de conținut.
The Yin-Yang master vizual este impecabil, este plin de imaginație la nivel mitologic (Șarpele Nemuritor, Dragonul de Azur, Demonul Pleată, etc.) și actorii sunt fără cusur, atât de frumoși sunt că uneori, la grămadă, nu mai știam cine-i XX și cine-i XY. Dar ceea ce contează cu adevărat la un film, cel care dă gustul, scenariul, lasă mult de dorit, vrea să fie prea îmbârligat să ne pună pe piste greșite dar nu-s decât 5 personaje mari și late în tot filmul, nu-i greu să te prinzi de păienjenișul subțire imaginat de scenariu. Și plictiseala este la ea acasă, așa că nu mă lasă sufletul să-i cânt mai mult de 5 melodii la lăută.
(2,5 / 5)
Trailer:
