Avatar

Avatar, filmul care joacă ping-pong cu Endgame când vine vorba de filmul cu cele mai mari încasări din istorie, este opera lui James Cameron (The Terminator, Terminator 2: Judgment day, Aliens, Titanic) care a lucrat ani mulți la realizarea lui și produsul final a adus o revoluție în modul în care vizionăm filmele.

Am văzut Avatar fix o singură dată, atunci când a apărut, și de atunci nu am mai avut dorința de a-l revedea. Dar cum roata se învârte, iată am ajuns față-n față cu filmul mamut al lui James Cameron.

În film îl avem în prim-plan pe Sam Worthington (Hacksaw Ridge, Fractured, Terminator: Salvation) în rolul lui Jake Sully, un fost pușcaș marin, ajuns în scaunul cu rotile, care-și bea amărâta de pensie, deziluzionat de lumea anului 2154, și nu mai are nicio așteptare de la viață, așa că tot ce face este să-și ia bătaie de la toți necunoscuții de prin bodegile în care-și îneacă amarul.

Dar se ivește o oportunitate tristă pentru el să fie transportat pe Pandora, o Lună ce orbitează în jurul planetei Polyphemus. Ce țuica mea caută Jake taman acolo?

Repet anul, 2154, până atunci oamenii au gătat resursele terestre și au bunghit pe Pandora o sursă inestimabilă numită  unobtanium și, cum stă în natura umană să cotropească orice, ne-am dus țintă acolo să extragem neprețuitul minereu.

Doar că Pandora este populată de foarte multe specii de creaturi, cea inteligentă fiind specia Na’vi, niște oameni-pisici albaștri înalți de peste 3 metri, care nu acceptă invazia nesimțită și distructivă a oamenilor.

Jake are misiunea de a pilota neuronal un avatar, un trup creat artificial care combină ADN de Na’vi cu cel uman, pentru a se infiltra în rândul băștinașilor și a-i convinge cu frumosul să se cărăbănească de pe moșia lor că altfel omul, hulpav din fire, o să vină să-i dea afară cu forța.

Povestea nu este deloc una originală, ba chiar s-a făcut mult mișto pe seama ei, că este un furtișag pe față din Pocahontas și Dances with wolves, ceea ce este perfect adevărat. Eu unul aș asemăna premisa cu una povestirile din Winnetou, iar pe Jake Sully cu Old Shatterhand pentru că traiectoria lui o urmează pas cu pas pe cea a personajului din cărțile lui Karl May.

Ca atare, nu aveam în minte o impresia laudativă despre Avatar la nivel de poveste, nu are nimic special la nucleu, aceleași idei reciclate despre cotropirea nemiloasă a omului, care distruge orice (absolut orice) pentru a obține ceea ce își dorește, despre pofta nesățioasă pentru îmbogățire care duce, aproape întotdeauna, la acțiunea de a lua cu forța ce nu este al tău, crezându-te superior doar pentru că o ai mai mare, mă refer la armă, și despre inevitabilul război care se iscă în asemenea situații și în care victima este transformată, prin distorsionarea adevărului, în agresor pentru că se știe că istoria este scrisă de învingători care, de cele mai multe ori, sunt cei care cauzează războaiele.

Este plin de simbolistică pentru că nu ai cum să ratezi evidentele mesaje pe care filmul ni le azvârle brutal în față, și nici nu poți trece cu vederea evidenta paralelă pe care Avatar o trage cu privire la ceea ce se petrece pe Pământ, fie că vorbim de invazia Statelor Unite de către colonizatorii britanici care s-a terminat cu nimicirea populației indigene, fie că vorbim de invazia țărilor petroliere de către Statele Unite sub pretextul terorismului pentru a pune mâna pe combustibil.

Dar dincolo partea asta scenaristică lipsită de prospețime, James Cameron reușește ceva absolut impresionant, creează o lume mirobolantă pe Pandora, o planetă cu o natură luxuriantă și mirifică, plină de specii de animale și plante atât de grandioase vizual încât simțeam cum o lacrimă de fericire dă să iasă la suprafață la de cât de frumoase erau imaginile pe care le priveam.

Uitasem aspectul ăsta tehnologic desăvârșit, în nicio clipă nu am simțit că urmăresc ceva artificial, ce a reușit Cameron să realizeze în anii în care a lucrat la Avatar (lansat în 2009) este de-a dreptul fantastic, tehnic este impecabil. Este de-a dreptul fascinant câtă atenție a fost dată până și celui mai mic amănunt și dacă la poveste nu prea am avut parte de imaginație, în schimb, la vizual s-a răsturnat oceanul de fantezie pentru că pur și simplu nu știam unde să-mi fixez ochii pe ecran. La junglele verzi doldora de vegetație diversă în culori extravagante, la animalele impresionante ca aspect, fie că erau mici gâze, fie că erau bestii gigantice, la munții maiestuoși din cer, la modul armonios în care natura se îmbina cu viața, la legăturile ancestrale care conectau toate creaturile la o conștiință comună, planetară, în care spiritele coexistau cu viața, la splendidele creaturi albastre mânate de un profund simț al onoarei, al respectului, al traiului în perfectă simbioză cu natura, ce să mai, Avatar îți bagă simțurile într-o stare de beatitudine din care cu greu îți revii.

Aș putea scrie până tocesc tastatura de cât de fantasmagorică este Pandora și câtă mitologie există în spatele ei, încât nu este de mirare că James Cameron mai toarnă încă 4 filme Avatar.

Acțiunea este, la rândul ei, spectaculoasă când, după vreo 2 ore de plimbat prin Pandora, se decide să se treacă la treabă armată, pffff, să te ții tare pentru că urmează un război în toată regula în care totul este permis și asta se traduce prin secvențe apocaliptice și lupte crunte între cele două tabere oponente. Nu este ceva epic de nivelul lui Return of the king, dar este satisfăcător pentru gustul meu.

Filmul a fost revoluționar pentru că a resuscitat industria 3D (una pe care o urăsc). De atunci a devenit o modă ca mai toate filmele blockbuster să fie vizionate în 3D, deși foarte multe dintre ele aveau un singur motiv pentru asta, biletul mai scump = încasări mai mari.

Gata cu laudele cu privire la Avatar, revin la hibele lui cauzate de partea ce nu ține de tehnică, dar de scenariu.

Dând la o parte spectacolul vizual, povestea nu impresionează cu nimic, este foarte previzibilă pentru că deja ai mai văzut această idee maniheistă de atâtea ori încât Avatar nu are cu ce să te surprindă, știi exact ce, cum și când se va întâmpla pentru că filmul împrumută (să zicem așa) din multe alte filme pe care nu are rost să le pomenesc pe aici, oricum motivele și mesajele sunt mai mult decât evidente.

Culmea, deși ar fi trebuit, nu este emoționant (nu pentru mine), tocmai pentru că știam ce urmează să se întâmple și până se ajunge la momentele de jelanie, deja mă împăcasem cu ideea. Astfel, efectul dramatic este mult diminuat.

Plus că este și plin de stereotipuri care acum sunt la mare căutare, cu siguranță dacă era lansat acum, în perioada 2015-2020, primea și mai multe laude pentru direcția în care se duce.

Eh, și nu mă porniți cu privire la inconsecvențele logice, știu că este o lume nouă și străină, dar teoretic aceleași acțiuni ar trebui să ducă la aceleași rezultate, nu într-o secvență săgețile trase de Na’vi spre navele blindate inamice să aibă efectul unor scobitori, iar în alte secvențe, aceleași săgeți trase spre aceleași nave blindate să penetreze geamurile antiglonț fără nici cea mai mică problemă.

Din punct de vedere al actoriei nu prea am ce scoate în evidență, personajele umane sunt unele clasice, clișee ambulante, care nu au necesitat cine știe ce flexat de mușchi teatral, poate doar să pomenesc prezența unor actori precum Sigourney Weaver (Alien, Aliens), Stephen Lang (Mortal engines, Don`t breathe)  sau Zoe Saldana (cum s-a lipit ea de cele mai de succes 2 filme din istorie, Avatar și Endgame).

Nu mai zic nimic de imagine, că deja ați înțeles ideea din ce am scris mai sus, este senzațională și își merită pe deplin Oscarurile pentru efecte speciale și cinematografie. Coloana sonoră nu mi s-a părut cine știe ce, doar o muzică din aia obișnuită care însoțește astfel de imagini, putea fi preluată din orice alt film similar și tot același efect l-ar fi avut.

Prin urmare, părerea nu mi s-a schimbat prea mult, Avatar este un film bun care are o componentă stelară prin vizualul exuberant și imaginativ, dar care păcătuiește prin miezul hrănitor pentru creier care nu oferă destule elemente nutritive, ca o comparație gastronomică, partea vizuală este o masă fine-dining, iar partea narativă este un burger de la fast-food.

Închei lunga trăncăneală cu un 8 pentru Avatar.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Alienoid 2: Return to the future

Alienoid 2: Return to the future

Alienoid 2: Return to the future (titlu original Oegye+in 2bu) continuă aventurile din primul film …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *