Une année difficile

Une année difficileBăieții care au dat lovitura cu Intouchables, adică Olivier Nakache și Éric Toledano, sunt la cârma acestui Une année difficile, un film din 2023, dar abia acum aterizat pe ecranele noastre la cinema.

 

🎬 Une année difficile – Premisă 📖

Doi cioflingari, Albert (Pio Marmaï – L`événement) și Bruno (Jonathan Cohen – Army of thieves), sunt cu ochii pe obținut bani în cel mai ușor mod cu putință.

Au mare nevoie de finanțe pentru că-s băgați până-n gât în datorii de nici Banca Franței nu îi poate salva.

Și dependența lor se numește cumpărăturile în exces, orice, oriunde, oricum, chiar dacă nu le trebuie.

Ăștia miros că-i rost de niște învârteli și se infiltrează în sânul unei grupări de activiști, oameni care protestează fix contra acestui flagel al umanității, consumerismul exagerat.

Așadar, mai din topor, se bagă-ntr-o ceată de „thurbergiști‟ pentru a profita de neatenția și naivitatea acestora sperând că astfel își vor umple buzunarele.

Au și un motiv secundar, dar despre el mai târziu, să se ducă puradeii la culcare.

 

💭 Une année difficile – Comentariu 🍿

Înainte de a diseca povestea efectivă a filmului, arunc în eter o întrebare generată de imaginile de arhivă prezentate în start.

În ele fiecare președinte francez, încă din anii `60 ai secolului XX, avea în discurs aceeași replică, dar cu mici variațiuni:

„Anul trecut a fost dificil, ne așteaptă un an dificil, anul viitor va fi unul dificil‟.

Băi nene, da` nici unul nu-i ușor sau măcar normal?

Nu, nu asta este întrebarea, ci următoarea:

– Dacă toți anii sunt dificili, atunci mai este vreunul cu adevărat dificil pe care să îl individualizezi, să-l scoți în evidenți din rândul celor obișnuiți?

Hai să revin la filmul care se vrea a fi o comedie ce îmbracă forma unei satire sociale dar care nu-i deloc subtilă sau delicată.

Are câteva momente care m-au amuzat, însă nu exagerat, și ele sunt generate de învârtelile făcute de cei doi care se dau mari ecologiști, dar au cu totul alte gânduri.

Într-adevăr, nu mai vor să irosească… sămânța vitală pe pereții dușului și doresc să o recicleze… în containerul inghinal al domniței Cactus (Noémie Merlant – Tár), căpetenia activiștilor.

Une année difficile

 

Subiectul pe care scenariul îl abordează este unul arzător, dar nu se dă cu nicio tabără, l-am găsit a fi echidistant, condamnând, în egală măsură, ambele ideologii.

Nu e deloc bine cu această manie de a cumpăra non stop și apoi a arunca la gunoi multele lucruri (sub orice formă) care ne prisosesc doar pentru că sunt la reducere.

Și cum practic în fiecare zi undeva este Black Friday impulsul de a achiziționa este greu de stăpânit.

Dar nici să protestezi de-a-n pulea oriunde și oricând pentru că protestul devine „prostest‟ și chiar se transformă în ipocrizie.

Când vreodată au rezolvat ăștia ceva? Nu mă refer la cei care chiar sunt pro activi și se implică într-adevăr în salvarea planetei, ci la cei care sunt doar cu gargara.

La cei care doar urlă și întrerup bunul mers al lucrurilor legându-se cu cătușe de garduri și cu lanțuri de copaci?

La cei care și ei consumă deoarece au nevoie de materiale și cu cât protestează mai mult, cu atât consumă mai mult contribuind astfel la consumerismul pe care îl blamează.

Deși drăguț și relevant pe alocuri, parcă scenariul nu are curajul să se ia la trântă așa cum trebuie cu subiectul, l-a tratat cam superficial, râcâind doar la suprafață.

Nu l-a aprofundat suficient, doar a pus bazele unei analize serioase dar fără să intre mai adânc în ea.

Asta m-a dezamăgit, chiar voiam să arunce cu ouă stricate și cu oțet înțepător în ambele tabere combatante pentru a evidenția duplicitatea lor.

Se mulțumește la a comenta de pe margine pe seama ambelor ideologii, unele care devin nocive când cad în mâna extremiștilor.

Iar asta este valabil pentru orice domeniu în orice țară, nu se rezumă doar la Franța, este un adevăr milenar, perpetuu și universal valabil.

 

🏆 Une année difficile – Verdict 👍 sau 👎?

Ideea de bază este simplă și deloc nouă, excesele, nu contează de care, dăunează grav.

Este și logic că radicalizarea de orice fel este periculoasă și nu duce la nimic bun.

Mi s-a părut, că acolo m-a dus mintea să interpretez, că ambele personaje masculine ne reprezintă chiar pe noi, că toți suntem vinovați de acest comportament.

Conștientizăm că nu-i bine ce facem, dar nici nu putem rezista unei reduceri, chit că de multe ori este fictivă.

Am vrea să ne disciplinăm, dar microbul este prea puternic. De un cancer mai scapi, dar de 2 la preț de 1 niciodată.

Și nici nu avem tăria de a merge la psiholog să ne tratăm fie din orgoliu, fie că nu credem că-i o problemă.

Bașca, sunt scumpe ședințele, mai bine de banii ăia cumpărăm niște tigăi că-i ofertă de se calcă lumea-n picioare.

Putea fi un film epic la nivel satiric dacă găsea niște curaj să trateze fără mănuși tematica, dar s-a comportat prea ca o domnișoară neprihănită la ritualul de călugărire.

Nu-i rău, dar nici vreo reușită remarcabilă, scârțâind tocmai unde conta, așa că mă rezum la a cumpăra doar 6 sticluțe cu parfum contrafăcut.

3 out of 5 stars (3 / 5)

Trailer

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Battle on Buka Street

Battle on Buka Street

Din când în când îmi place să mai bag câte o premieră, adică sper că-s …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *