Backdraft 1

A venit frigul așa că m-am tras la căldură cu Backdraft 1, un film din 1991 regizat de Ron Howard (Solo – A Star Wars story).

Are rating R, deci este un film serios, așa cum îmi place mie, iar povestea îmi este și mai dragă pentru că se învârte pofticios în jurul unei companii de pompieri din Chicago care se luptă cu flăcările zvăpăiate care mistuie tot ce prind în calea lor.

În prim-plan avem doi frați ce se au ca Șoșoacă și vaccinul sau Iliescu cu engleza, Stephen (Kurt Russell – Deepwater Horizon), ăl` mai mare, mai experimentat, mai dat dracului în mânuitul furtunului cu apă, văzut ca mare erou, și Brian (William Baldwin), mocofanul echipei, răcanul de care face toată lumea mișto. Inclusiv fra-su îi dă bobârnace verbale pentru că Brian nu este pe picioarele lui, habar n-are ce vrea de la viață, își schimbă slujbele mai des decât Drăgușanca botoxul din buze.

Dar relația lor tensionată cade pe locul secund în momentul în care o serie de incendii nenorocite acaparează orașul și nu mai avem timp de certuri puerile în care se măsoară jeturile de apă ce vin pe țeava erectă, ci intrăm în focul acțiunii, să-i zic așa.

Nu știu cum cicatricea mea am ratat acest film până acum, mai ales că mă dau și mare fan de filme fierbinți, pentru că Backdraft 1 este o producție complexă, care combină mai multe genuri.

Nu doar că este un film înflăcărat așa cum trebuie, dar ne aruncă și în hățișurile încurcate ale birocrației politice, ne prezintă și o relație familială complicată cu multe traume ce vin din copilărie, bașca toarnă gazolină peste toate astea cu una bucată thriller incitant pentru că incendiile mistuitoare nu apar așa, de capul lor, cineva are plăceri morbide în a vedea cum primul legământ devorează totul în calea sa.

Las spre final partea mai cărnoasă a filmului, trebuie să pomenesc mai întâi de faptul că Backdraft 1 are niște efecte spectaculoase în ceea ce privește focul. Au trecut 3 decenii de la lansarea filmului dar iată cum efectele practice bune se dovedesc etern satisfăcătoare, Backdraft 1 arată nemaipomenit și acum pentru că, poate mă înșel, totul este real în film, focul este pe bune, se vede cu ochiul liber că pe acolo s-au jucat cu chibriturile, că nah, de unde naiba CGI atât de bun pe atunci? Și acum, în era asta atât de tehnologizată, focul CGI arată ca dracu, chiar și cel care este foarte bine făcut tot îți dă o senzație de falsitate.

Aici am rămas hipnotizat de frumusețea ireală a flăcărilor care se transformă într-o ființă vie, se ascunde-n pereți, se pitulează prin toate cotloanele, te ia prin surprindere, parcă are o conștiință proprie pentru că acționează ca o flacără umană care are pata pusă pe trupurile grotesc carbonizate.

Îmi venea să întind mâna să mângâi flăcările prin ecran, uitând că mă vor arde imediat, atât de faine sunt scenele în care incendiile urbane sunt prezente pe ecran.

Nu doar modul în care arată focul este impresionant, ci și vuietul său auditiv este de așa natură încât te ia cu friguri în ciuda multelor grade Celsius pe care le emană limbile gălbui care te caută să te frăgezească până la oase. Ca o paranteză, filmul a fost nominalizat de 3 ori la Oscar pentru efecte și sunet.

Până nu încep să miros a pârlit, închei laudele adresate părții vizuale din Backdraft 1 și trebuie să scriu câteva rânduri și despre poveste care este una îmbârligată, având mai multe componente sociale care se îmbină aproape perfect pentru a forma un tot unitar care te emoționează fără menajamente, dar te și intrigă pentru că te antrenează în acest joc detectivistic de whodunit. Fără să vreau am pus fisele de cazinou pe un personaj și ruleta s-a oprit pe el, dar nu că aș fi gândit-o prea mult, așa mi-a picat pe chelie.

Chiar de nu s-ar fi axat pe incendii, Backdraft 1 tot ar fi rămas un film interesant prin prisma misterului pe care îl pune la bătaie, precum și a relațiilor complicate din familia McCaffrey, un lucru mai rar întâlnit în asemenea disaster-movies în care contează, în mare parte, doar aspectul vizual, cât mai multe distrugeri, dă-le-n lobodă de personaje.

Dar când îi ai pe Kurt Russell, Donald Sutherland (Ad Astra), Jennifer Jason Leigh (The hateful eight) și chiar pe Robert De Niro (Taxi driver), era clar că-i păcat de asemenea actori să nu le creezi niște personaje pe măsura talentului lor.

Deși se duce spre 2 ore și 20 de minute, timpul trece foarte repede pentru că având atâtea elemente cu care trebuie să jongleze, Backdraft 1 nu te lasă cu atenția pe pauză, mereu se întâmplă ceva ce necesită concentrare, fie că-i vorba de o investigație complicată, fie de un pârjol ce aduce caniculă fierbătoare, fie de un scandal între cei doi frați din motive pe care nu le voi enunța aici.

Chiar dacă nu-i foarte realist pe alocuri, cu focul portretizat ca o bestie hulpavă ce poartă ranchiună, Backdraft 1 m-a impresionat foarte mult și mă felicit că mi-a venit așa, din senin, cheful să-l văd, pentru că m-a determinat să-i car furtunul preț de 9 etaje.

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

The tower

Am vrut neapărat să revăd The tower (Ta-weo) doar din ambiție să îl am și …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *