Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Coming 2 America a aterizat direct pe Amazon Prime, fiind un sequel pe care nimeni nu l-a cerut, dar iată-l sosit după 33 de ani.
Prințul Akeem (Eddie Murphy) este luat la mișto de supuși că n-are moștenitor de sex masculin și asta îi provoacă nu numai rușine ereditară, ci și probleme diplomatice pentru că dușmanul din Nexdoria (vai ce nume original, next door), generalul Izzi (Wesley Snipes – The expendables 3) îl amenință cu război dacă băiatul său nu se însoară cu fata cea mare a prințului.
Eh, cum soarta nu stă pitită pe după colț, Akeem află că prin peripețiile sale prin America s-a descătușat într-o noapte fierbinte și, în urma desfrâului pe care l-a uitat, a apărut pe lume un bastard, un coate-goale, Lavelle, numai bun de adus în Zamunda, să învețe cum stă treaba cu domnitul și să ocupe peste ani și ani tronul ca un bărbat ce este.
Izzi nu se supără la aflarea acestei vești, vrea cu tot dinadinsul să se înrudească pe orice cale cu Akeem, așa că îi oferă lui Lavelle o soție ce sfârâie a sexoșenie, de nici aparatele de aer condiționat date la maximum nu puteau răcori atmosfera.
Ca atare, se iscă tot felul de situații comice și povestea își urmează cursul obișnuit cu eternele clișee din orice film romantic.
Am avut un motiv bine întemeiat să nu revăd Coming to America pentru că n-avea rost, practic l-am revăzut în Coming 2 America pentru că sunt reluate sub formă de flashback cele mai importante scene din primul film.
Cu siguranță Coming 2 America este printre cele mai de pomană sequeluri făcute vreodată și Paramount a fost tare deștept de a vândut filmul pe 125 milioane celor de la Amazon, altfel aveau o gaură mare.
Acest sequel se bazează 80% pe nostalgie, 10% pe scene de circ, 9% pe gaguri răsuflate și 1% pe poveste.
Nici nu pot să-l consider film, ci mai mult o înșiruire de spectacole muzicante și dansante pentru că se cântă și se dănțuiește mai ceva ca într-un musical.
Avem reprezentații din partea celor de la Salt-N-Pepa, En Vogue, Gladys Knight și John Legend. Plus că nu putea lipsi și Sexual Chocolate, formația fictivă din Coming to America.
Cu alte cuvinte, printre grămezile de melodii abia dacă s-a mai strecurat și ceva poveste, care oricum este una clasică, a iubirii adevărate care nu ține cont de avere și titluri, știți voi, precum absolut orice poveste de iubire din toate siropoșeniile de filme de duzină de pe Hallmark.
Evident că nu puteau lipsi infinitele propovăduiri feministe care sunt prezente într-o cantitate exagerat de mare. Da, filmule, știm că în unele zone ale lumii femeia este pe post de prăsilă, că n-are voie să devină regină pentru că n-are sceptru cărnos, că n-are voie să conducă, să aibă afaceri, că este sclava bărbatului, că n-are dreptul de a lua decizii, că trebuie să asidue de 10 ori mai mult ca un bărbat pentru aceeași poziție. Știu, că nu-s poster de perete cu blegeală-n creier, nu este nevoie să îmi repeți din 5 în 5 minute asta. Accept o doză bună de woke, dar una care să vină natural, nu una băgată cu forța pe gât care mai rău mă întărâtă împotriva acestei mișcări sociale transformată în armă de șantaj.
Cât despre umor, ăia cu #BLM-ul în gură non stop să nu mai citească, filmul prezintă cele mai negre comportamente de negri posibile, și n-am ce-i face, nu eu am scris scenariul, Coming 2 America perpetuează fără perdea stereotipurile despre negri, cu caracterul lor recalcitrant, cu limbajul „dă cartier să moară mă-ta-n chin de prescurtarea lui Richard‟. N-am putut să râd la nici măcar o dumă, toate încercările de umor mi s-au părut patetice, forțate, expirate și de-a dreptul jenante. Plus că în film apare și Tracy Morgan (What men want), un actor care-mi provoacă un dezgust crunt când îl văd cum interpretează, este kryptonita mea într-ale actoriei, mă enervează la culme, mai ales că știe un singur rol să interpreteze, de bufon pseudo-gangsta.
În afară de câteva referințe fără pic de subtilitate către The lion king și prezența unor cameo-uri celebre, Coming 2 America nu are, pe gustul meu, nimic interesant. Nici măcar decorurile somptuoase, ceremoniile fastuoase, gagicile pline de vino-ncoa și multiplele roluri jucate de Eddie Murphy și Arsenio Hall nu au avut puterea să-mi elimine gustul de cianură pe care-l simțeam tot mai pregnant cu fiecare scenă jenant de scremută de parcă toți erau constipați.
Pff, și ce umflat a devenit Eddie Murphy, au încercat garderobierii să îi acopere burdihanul cu haine negre largi, dar au rămas fără pânză de cort, că tot i se vedea burtoiul. Sper să nu fie bolnav, că atunci o să fiu nevoit să îmi înghit vorbele.
Coming 2 America este o pierdere de timp, nici nu știu de ce se numește 2 America pentru că în America petrec vreo 5 minute în total.
Ferească sfântul, ce excrement animalier de mare împuțiciune este acest Coming 2 America, singurii care ar râde probabil că sunt cei care cred că o bășină trasă din senin este cea mai tare glumă posibilă. Așa că iau acel 2 din titlu și îl ofer cu mare scârbă lui Coming 2 America.
(1 / 5)
