Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Să fie fantome!!!
Așa și-a zis Guillermo del Toro când s-a apucat de Crimson peak.
🎬 Crimson peak – Premisă
La începutul secolului XX ne pregătim s-o mărităm pe Edith (Mia Wasikowska – The devil all the time), că-i pârguită și numai bună de dat.
Tac-su ar vrea cu un doftor din lumea bună, McMichael (Charlie Hunnam – Last looks), dar lui Edith îi bâzâie urechile după Sharpe (Tom Hiddleston – Thor).
Cel din urmă este cam scăpărat, tot umblă cu Caritas-ul prin lume să găsească fraier…, investitori în scula lui de scos lut, dar nu prea păcălește pe nimeni.
Cum bani ioc, măcar este fericit că s-a procopsit cu o nevastă nouă, adică Edith, pe care o duce la conacul lui grandios pe afară, găunos pe dinăuntru.
Sharpe este pe sistem rupt în fund de sărac, dar vrea să-și dea aere de bogătan.
Edith nu prea se simte ea bine în ditamai căsoaia, ba-i acoperișul spart și ninge prin el, ba-s ușile șubrede și flutură vântul non stop, ba se benoclează la ea cumnata Lucille (Jessica Chastain – The eyes of Tammy Faye).
Ah, să nu mai zic că prin conac bântuie neîncetat o fantomă care a prins drag de Edith.
💭 Crimson peak – Comentariu
Așa cum îi șade bine lui del Toro, filmul impresionează la nivel vizual.
Atmosfera care se prelinge prin toate cotloanele ecranului este una gotică, sinistră, chiar rece prin lipsa culorilor aprinse, parcă pentru a augmenta angoasa care pătrunde în sufletul protagonistei.
Măgăoaia de casă este una care te oripilează, niciun om zdravăn n-ar șade în dărăpănătura aia, moștenire sau nu, pentru că n-ai pic de liniște.
Când nu te ia frigul pe la șale, urlă vântul a necrolog, când se domolește alizeul, hop, se înființează spurcăciunea scheletică de-ți leșină instantaneu leucocitele.
Plus de asta, avem un contrast puternic între casa sumbră și întunecată pe de o parte, și roșul aprins al lutului de afară care parcă este o groapă imensă în care îți sunt scufundate păcatele și secretele, pe de altă parte.
Laudele aduse capitolului estetic sunt meritate pe deplin.
Dar, și aici începe declinul lui Crimson peak, povestea mi se pare subțire de tot. Din punctul meu de vedere, scenariul este cel mai puțin reușit din toate filmele lui del Toro.
Nu m-a pasionat cu nimic, nu m-a antrenat deloc în jocul misterios în care vrea să mă ademenească fantoma.
Asta pentru că totul este prea transparent și extrem de previzibil.
Nu îți trebuie diplomă de detectiv să îți dai seama ce se petrece pentru că este mai mult decât evident.
Bașca, de parcă n-ar fi fost deja suficient de ușor să ne lipim de finalitatea enigmei, Crimson peak ține neapărat să ne urle-n gura mare ceea ce urmează să se întâmple.
Și aici este vina fantomei, arză-o-ar focul veșnic, că iese la intervale constante să ne spună care-i baiul ei și de ce încă nu s-a cărăbănit pe lumea cealaltă.
Odată ce ne-am instalat pe moșia lui Sharpe s-a dus de-a dura și scenariul care a renunțat la vorbele tăioase și pline de dublu înțeles din start și a trecut la ceva banal și clasic care nu m-a entuziasmat deloc.
Mi s-a părut că filmul este și un pic grăbit în realizarea tehnică sau n-a primit suficientă atenție pentru că m-au exasperat nesincronizările audio, existând multiple scene în care mișcarea buzelor nu se potrivea cu replicile auzite.
Cam atât despre Crimson peak.
Poate ar mai trebui să menționez că del Toro se folosește de actorii cu care este obișnuit, probabil îi este mai ușor, deja le știe tabieturile, ticurile și țăcănelile.
Aici regăsim trei dintre actorii cu care a lucrat anterior, pe unul l-am pomenit, ceilalți fiind Doug Jones (Hellboy) și Burn Gorman (Pacific Rim).
Surprinzător, lipsește din distribuție Ron Pearlman.
🏆 Crimson peak – Verdict
Două lucruri pozitive pot evidenția la Crimson peak.
În primul rând este vorba despre atmosfera decrepită la nivel fizic și spiritual, care emană o senzație de diafan diabolic, de gingășie bizară și de eleganță înfiorătoare.
În al doilea rând, actoria este cea care saltă filmul din groapa mlăștinoasă a rebuturilor narative, pentru că fără toți acești interpreți de renume mondial, Crimson peak ar fi fost aruncat în puțul uitării fără remușcări.
Am rămas dezamăgit de această producție, n-are niciun gust la nivel cerebral, povestea este foarte banală și previzibilă, până și cel mai prost autocorrect este capabil să completeze spațiile goale fără să pocească vreun cuvânt.
Ca atare, nu pot să fiu mai darnic cu Crimson peak și, din lipsă de mijloace financiare, nu-i cumpăr decât 6 kilograme de lut sângeriu.
(3 / 5)
