Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Sunt la modă filmele despre producători de mașini, după Lamborghini iată a venit Ferrari.
Urmează Ford?
🎬 Ferrari – Premisă 🕮
Povestea nu se deșiră pe o perioadă prea mare de timp, ci înțepenește în anul 1957, unul de maximă criză pentru Enzo Ferrari (Adam „Pilotul” Driver – The last duel).
Imperiul său automobilistic o cam ia pe ulei pentru că omul se concentrează mai mult pe curse decât pe producția de autoturisme destinate publicului.
Așa că nu mai are bani și este în pragul falimentului. Mai ales că are și cheltuieli casnice duble, fiind nevoit să facă multe ture de circuit între două femei.
Disperarea de a aduna bani pentru salvarea afacerii îl împinge până într-acolo încât cochetează cu strategia de a se alia cu un adversar care să aducă o infuzie de capital.
Dar Ferrari este mai convins de ideea că dacă mașinile sale vor avea o prestație excelentă în celebra cursă Mille Miglia atunci lumea va da buluc să i le cumpere.
Știm unde este Ferrari acum, deci povestea nu este una cu deznodământ surprinzător.
💭 Ferrari – Comentariu 🍿
Filmul regizat de Michael Mann (Heat) încearcă să jongleze cu cele două părți componente ale vieții celebrului Enzo Ferrari.
Nu vrea să ne acapareze atenția doar cu scrâșnetele de cauciuc pe asfalt sau doar cu scandalurile asurzitoare din sânul familiei.
Și, în mare parte, zic că a reușit să împace și capra și varza.
În ceea ce privește viața privată, omul este tare ca fierul pentru că rezistă între cei doi trandafiri îmbujorați care-i mănâncă zilele.
Pe de o parte este Laura Ferrari (Penelope Cruz – Competencia oficial), soția și partenera lui în această afacere, o femeie focoasă care nu mai are de gând să înghită prea mult ifosele soțiorului fustangiu.
Pe de altă parte o avem pe Lina Lardi (Shailene Woodley – Dumb money), amanta care i-a trântit un prunc și care reprezintă oaza lui de liniște după o zi turbulentă.
Între ele se dă o cursă vitezistă spre linia de finiș, aici reprezentată de turnarea plozilor moștenitori.
Când vine vorba de vrum-vrum, Ferrari este iute ca oțelul sau, cel puțin, așa vrea să devină.
Personal, bucata aceasta m-a atras mai mult pentru că, hai să fim cinstiți, nu mergem la un film intitulat Ferrari să vedem cum se ceartă cu soția, ci cum sparge cronometrele.
Că dacă vreau scandal conjugal accesez un post de televiziune autohton și mă umplu de așa ceva.
Deși rare, cursele de mașini sunt intense, nici nu aveam alte pretenții de la Mann, sunetul motoarelor turate la maximum mi-a reconfigurat circuitul intestinelor.
Nu glumesc, atât de tare se zguduia sala când trecea în viteză una din mașinile angrenate în cursele respective, mai ales cea finală.
Apropo de asta, ce nu s-a văzut în trailer este o scenă cutremurătoare, mai ales pentru unul ca mine care nu avea cunoștințe despre ce s-a petrecut atunci.
Este suficient să spun că, deși efectele speciale parcă sunt cu frâna de mână trasă, impactul acelui moment este devastator.
Dacă erați fani popice, acum o să vă uitați cam chiorâș la acest sport.
În altă ordine de idei, începe să mă enerveze acest stil al americanilor de a face filme despre străini, filme vorbite într-o limbă engleză cu accent, în acest caz italian.
Strică orice urmă de farmec, ori o dă pe italiană, ori pe engleză curată, acest compromis mai rău face.
Nu am avut nici o clipă senzația că văd personajele respective, ci doar niște actori care pocesc engleza prefăcându-se că-s italieni.
Avem în roluri principale orice, numai italieni nu.
Și aici este una din marile probleme ale filmului, îți dai seama că a fost făcut nu din pasiune, că asta ar fi însemnat distribuirea unor actori de obârșie italiană, dacă se dorea autenticitate.
Mai degrabă a fost realizat din dorința de a profita de acest val al filmelor biografice și nimic mai mult.
Așa că partea actoricească nu m-a impresionat prea mult, mai ales că emoția lipsește cu desăvârșire deși erau elemente narative numai bune de muls niște lacrimi.
Cred că într-o viață anterioară Adam Driver a fost italian pentru că văd că o arde în roluri de acest gen, ba a fost Maurizio Gucci în House of Gucci, ba Enzo Ferrari aici.
Să fie tabloul complet, trebuie să-l joace și pe Mussolini.
🏆 Ferrari – Verdict 👍 sau 👎
Nu-i un film rău, însă nici nu pot spune că m-a umplut de fericire urmărindu-l.
Pare un prefabricat făcut după o rețetă clară de la care nu te poți abate nici măcar să-i adaugi un strop de individualitate care să-l scoată în evidență.
Este executat corect, deși se putea și mai bine pe partea tehnică deoarece mi-au sărit în parbrizul cerebral niște pietre vizuale care m-au cam zgâriat pe retină.
Într-una din scenele vitezomane pot să jur că am văzut un ditamai manechinul în locul actorului, ceva ce doar la filme de acum 50-60 de ani mai sesizam.
Per ansamblu m-a lăsat destul de rece în suflet, nu am putut nutri sentimente de vreun fel pentru cei implicați în poveste.
În mod cert este mult mai bun decât Lamborghini, dar sub Ford v Ferrari, care rămâne etalonul recent când vine vorba de asemenea, să le zic, biografii.
Hai că mi-am luat zborul de aici că îmi începe cursa și echipa tehnică mi-a făcut semn că trebuie să fac 7 opriri la boxă dacă vreau să câștig.
(3,5 / 5)
