Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Hot fuzz este al doilea film din trilogia Cornetto, în mare parte cu aceeași echipă prezentă la datorie ca în Shaun of the dead, de la regizorul Edgar Wright (Baby driver) până la distribuția similară, dar în alte roluri.
Simon Pegg (Mission: Impossible – Fallout, Ready player one) este aici Nicholas Angel, un super polițist cu niște abilități ieșite din comun, excelează în toate domeniile care țin de meseria lui și își face treaba atât de bine încât superiorii săi (cameo-uri ale unor actori celebri) îi fac o surpriză neașteptată. Îl promovează la rangul de sergent, dar îl și retrogradează expediindu-l din măreața Londra într-un sătuc uitat de lume, Vaginata de Câmpie, bucuroși că au scăpat de el pentru că Angel îi făcea pe ceilalți colegi să arate foarte prost comparativ cu el.
Așadar, un copoi demn de recorduri istorice este trimis într-o locație în care nu se întâmplă nimic interesant și unde poliția locală este populată de o droaie de imbecili incompetenți inapți, dar cum activitatea criminală este egală cu 0, nici nu era nevoie de un IQ ridicat atașat la insignă și pistol.
Printre fugărit de lebede și arestat adolescenți beți pișăcioși, Angel își blestemă zilele pentru că a ajuns într-o văgăună fără ieșire. Asta până când o serie de decese suspecte zguduie liniștea micului sătuc.
Hot fuzz își bate cabanosul de filmele americane de acțiune pline de clișee, luându-le în derâdere cu atâta eleganță, stil și inteligență de le dă clasă multora la orice oră din zi și din noapte.
Dar să nu o iau înainte cu prezentarea filmului pentru că până la acțiune am alte aspecte de punctat.
Filmul are o durată de 2 ore, iar primele 40-45 de minute reprezintă o comedie de aur în care Angel, curcanul orășean care este obișnuit cu excelența, se confruntă cu cele mai crase dovezi de incompetență posibile și cu cei mai retarzi reprezentanți ai legii care pot exista pe acest Pământ. Caricaturizarea polițiștilor este exagerată, dar în acest context capătă conotații absolut ilare și interacțiunea lui Angel cu trepanații cu chipiu sunt delicioase și generatoare de dezgoliri permanente de dantură.
N-ai cum să stai serios, oricât de adânc îți este bățul penetrat în dorsal, este practic obligat să râzi când vezi la ce chinuri este supus un personaj care colcăie de excelență, dar este depășit numeric de pulimea motoloagă care îl bate cu experiența majoritară.
Și apoi comedia se transformă în cu totul altceva pentru că scenariul virează brusc și răstoarnă peste comedie o doză zdravănă de acțiune hollywoodiană la cele mai înalte standarde. Nu doar că avem de-a face cu un mister impenetrabil, dar crimele pe care Angel trebuie să le rezolve sunt oribile vizual, filmul are rating R pentru că se moare în cele mai groaznice moduri și violența este redată cu lux de amănunte, știind că se adresează unui public matur și nu unor țânci care ar face pișulică pe ei dacă ar vedea o picătură de sânge, fie el și fals.
De unde pornește Hot fuzz și unde ajunge nu mi-aș fi imaginat nici într-o mie de ani, atât de bun este scenariul semnat de Edgar Wright și Simon Pegg, scenariu plin de imprevizibil bine gândit care, în ciuda absurdității premeditate, colcăie de inteligență la tot pasul.
Fiecare replică își are rostul ei, trebuie să fii atent la fiecare cuvânt, să-l sorbi și să-i descoperi înțelesul pentru că nimic nu este irosit, orice cadru își are importanța lui și orice replică este plină de subînțelesuri, fie te ajută la descifrarea enigmei care învăluie povestea, fie ia în bășcălie producții americane precum Point break sau Bad boys. Vă recomand să dați atenție până și numelor personajelor care nu sunt deloc alese la întâmplare, încă o dovadă a calității ieșite din comun a scenariului.
Nu mai pomenesc despre faptul că Hot fuzz este plin de referințe către alte filme, este o permanentă vânătoare de indicii care crește gradul de revizionare al filmului, de fiecare dată mai prinzi câteun oușor de Paște, de la True lies până la Pearl Harbor, de la Shaun of the dead până la Chinatown, avem de toate, și astea-s un mic exemplu care demonstrează cât de inteligent este scenariul din toate punctele de vedere și câtă atenție migăloasă este acordată fiecărei secunde din film.
De la râsete prelungi datorită glumelor potente până la priviri de uimire la vederea grozăviilor scabroase și a confruntărilor pline de zvâc, Hot fuzz mi-a pus la grea încercare musculatura facială care s-a schimonosit, de bine, în fel și chip.
Uitasem cât de bun este Hot fuzz. Ce zic eu bun, este un film excepțional, am curajul să mă duc până într-acolo încât spun că este unul dintre cele mai bune filme făcute vreodată, cu un scenariu demențial, plin de surprize, un amestec nemaipomenit de comedie cerebrală, cu poante cu efect întârziat, la unele glume primești răsplata mai târziu, și acțiune spectaculoasă care cuprinde explozii distrugătoare, confruntări pe viață și pe moarte în care gloanțele întunecă văzduhul și o intrigă cutremurătoare și neașteptată care adaugă mult gust unui film și așa demn de multe stele Michelin.
Parodiază până la paroxism filmele banale de acțiune, el însuși fiind un film de acțiune, dar acest element meta transformă Hot fuzz într-o reușită epocală a genului și chiar dacă stilul de editare poate crea uneori confuzii, fiind rapid și repetitiv pe alocuri, pe mine nu m-a deranjat deloc.
Știind deja ce le poate pielea actorilor din rolurile principale, Simon Pegg și Nick Frost (The huntsman: Winter`s war), nu am avut nimic de reproșat nici aici, parcă legătură tungsteniană de amiciție dintre cei doi actori este și mai puternică și asta se traduce printr-o chimie extraordinară, cum rar mai găsești prin filme, se vede că au pus suflet în interpretările lor și nu au făcut-o doar pentru a încasa un CEC.
Hot fuzz este unul dintre cele mai originale filme pe care le-am văzut, și nu prin subiectul care este unul clasic, ci prin abordarea aleasă care îl transformă în una dintre cele mai bune comedii negre de acțiune violentă plină de surprize întunecate și n-am de ales decât să-i cumpăr 10 semințe de crini lui Hot fuzz.
(5 / 5)
