Mi s-a făcut chef de-un film de război nu prea dramatic, așa că am băgat mult hulitul Pearl Harbor regizat de Michael Bay, film apărut în 2001. La dracu, a apărut acum 20 de ani? Mă întreb retoric în 2021.
Măi fraților și doamne surori, este ceva ce nu știți despre povestea din Pearl Harbor? Adică am învățat la orele de istorie despre infamul atac japonez asupra bazei militare din Hawaii, așa că n-ar fi prea multe de prezentat suplimentar.
Rafe (un tinerel Ben Affleck – Jay and Silent Bob reboot, Zack Snyder`s Justice League) și Danny (Josh Hartnett în epoca lui scurtă de glorie, apoi s-au prins producătorii că nu știe să joace) sunt doi prieteni buni din copilărie pasionați de zbor și aviație care ajung piloți.
Apare și Evelyn (Kate Beckinsale – The disappointments room), sora medicală după care i se aprind călcâiele lui Rafe, și ăștia o ard în dulcegării în timp ce japonezii pun la cale un plan de atac surprinzător, un fel de bobârnac bombardier peste nasul îngâmfat și înfumurat al americanilor care se credeau invincibili.
La un moment dat vine și atacul istoric iar americanii, loviți din plin în amorul lor propriu, nu se lasă mai prejos și o pun de o contră, că doar nu erau proști să rămână datori.
Uitasem bre că Pearl Harbor ține vreo 3 ore și că primele 90 de minute reprezintă o telenovelă spaniolă care s-a lipit de povestea efectivă a evenimentului istoric pentru că prima jumătate este de-o balegă urât mirositoare ce nu s-a pomenit în contextul filmului. Am plecat la mall, m-am dat în mașinuțe, am lins o înghețată, când m-am întors la film, japonezii încă nu atacaseră și americanii amorezați încă se babardeau.
Dar în partea secundă se schimbă foaia la 180 de grade. Am stat și m-am gândit cu ce să compar filmul Pearl Harbor și cred că am găsit ceva adecvat. Este ca mațul de porc plin de rahat la început dar pe care dacă-l cureți bine de tot îl poți folosi apoi pentru cârnați delicioși.
Așa și Pearl Harbor, dacă reziști prin povestea siropoasă, de două parale, total neinteresantă, care acaparează primele 90 de minute din film, vei fi răsplătit cu un film de război intens pentru că urmează apoi o nesfârșită secvență strașnică de război, probabil una dintre cele mai spectaculoase reprezentări ale războiului, alături de debarcarea din Saving private Ryan (deși acolo accentul cade mai mult pe dramatism și realism).
Aici, în Pearl Harbor, avem cel mai bay-ist film cu putință făcut de Michael Bay. Când se dezlănțuie haosul exploziv, n-ai suficiente guri să caști la vizualul sublim cu care îți este desfătată privirea. Se știe că în filmele lui Michael Bay explodează totul, de la firul de iarbă proaspăt cosit până la punga de plastic plină cu apă, și Pearl Harbor nu face excepție de la această regulă.
Nu mă înțelegeți greșit, filmul este prost din multe considerente, pe care încerc să le enumăr succint:
– prima jumătate este Tânăr și neliniștit;
– scenariul este complet anapoda, n-are nicio treabă cu ceea ce înseamnă autenticitate;
– anacronismul este la el acasă, aproape nimic din ce este prezentat în film nu are legătură cu Pearl Harbor;
– distorsionarea unor fapte istorice doar de dragul unei propagande americane eficiente;
– o permanentă senzație de infatuare a americanilor care chiar cred că Al Doilea Război Mondial a pornit odată cu intrarea lor în horă;
– erori uriașe de continuitate, dar și de construcție a personajelor, ca urmare a durerii în cot avută de scenarist.
Pe scurt, dacă vreți să învățați ceva istorie din acest film, lăsați-vă păgubași, veți afla de la el informații reale cam câte vă poate spune Tzancă Uraganul la beție.
Dar asta nu înseamnă că nu oferă tone de distracție și multă adrenalină vizuală în momentul în care devine cu adevărat Pearl Harbor și nu mai este Tânăr și neliniștit. Neluând în calcul grămada impresionantă de erori atroce de tot felul, Michael Bay a încropit un film monumental din punct de vedere tehnic, chiar dacă fondul este putred, forma în care se prezintă și acum, la 2 decenii, este una de excepție.
O să deveniți mult mai apreciativi cu privire la ceea ce a putut să facă Bay dacă aveți răbdare să urmăriți acest lung Behind the scenes – Making of:
Din păcate, ceea ce trebuia să fie un omagiu plin de respect adus la adresa oamenilor care și-au dat viața în acel atac, dar nu numai, a fost transformat într-un hibrid monstruos în care-și face loc o poveste de dragoste inutilă, jenantă, siropoasă și exagerat de lungă.
Actoria nu excelează, deși filmul colcăie de actori cu renume, printre alții îi regăsim pe Jennifer Garner (Wonder Park, Peppermint), Cuba Gooding Jr. (Outbreak), Michael Shannon (Knives out, 12 strong), Alec Baldwin (Mission: Impossible – Fallout, BlacKkKlansman), Jon Voight (Fantastic beasts and where to find them), scenariul este praf și pulbere când vine vorba de interacțiuni umane și replici inteligente, fiind doar un lung șablon plin de dulcegării inapte și dialoguri debile.
Nu mai insist să scormonesc cu lopata digitală prin excrementul fertilizator, o bătaie de joc care ține loc de scenariu în Pearl Harbor, o să închei într-o notă pozitivă, dacă pot spune așa, pentru că mi-a oferit o îndelungă scenă explozivă de toată frumusețea, ofer filmului 5 metri suplimentari de pistă, altfel era de nota 2.
(2,5 / 5)