Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Star Wars: Episode V – The empire strikes back continuă aventurile personajelor pe care le-am îndrăgit în A new hope, anume Prințesa Leia (Carrie Fisher – A new hope, The force awakens), Luke Skywalker (Mark Hamill – A new hope, Return of the Jedi, The force awakens, The last Jedi, The rise of Skywalker, Child`s play) și Han Solo (Harrison Ford – The call of the wild, Raiders of the lost ark, Blade runner, Blade runner 2049).
Rebeliunea din care fac parte a fost pusă pe fugă de Imperiul tot mai puternic și cei trei s-au dosit, împreună cu mulțime de rebeli și nave de luptă, într-o zonă izolată, sperând că vor că scăpă de binoclul uman, Darth Vader, care a făcut o obsesie nesănătoasă pentru Luke, pe care vrea neapărat să-l găsească și să-i zică vreo câteva vorbe legendare care vor ajunge subiect de reclamă.
Necazurile pentru Rebeliune nu întârzie să apară, pentru că locația lor pustie, planeta de gheață Hoth (joc de cuvinte, hot = fierbinte), este rapid dibuită de către forțele imperiale, așa că eroii noștri sunt zburătăciți care încotro după o luptă inegală în care Imperiul își demonstrează superioritatea din toate punctele de vedere.
Astfel, Han Solo și Leia o apucă într-o direcție, căutând ajutor de la vechi prieteni, iar Luke o întinde spre Dagobah spre a se antrena cu nimeni altul decât Yoda, bătrânul maestrul Jedi și meșterul vorbelor iscusite. Și asta în timp ce Darth Vader scotocește galaxia căutându-l cu o pasiune bolnavă pe Luke.
The empire strikes back aduce noi personaje în peisaj, Lando Calrissian, Bobba Fett și inconfundabilul ghemotoc verde Yoda, în timp ce continuă dezvoltarea personajelor din A new hope.
Episodul V se remarcă prin tonul mai întunecat adoptat, deși A new hope a avut acțiunea plasată tot pe fundalul unui război, parcă era mai jucăuș, mai glumeț, mai fistichiu, mai cu de toate pentru toți. În schimb, aici, în The empire strikes back, lucrurile se schimbă, amenințarea Imperiului este tot mai apăsătoare și personajele trec prin situații sumbre care le pun viața pericol și scenariul aduce o miasmă de imprevizibilitate. Asta pentru perioada în care a fost lansat, probabil la acea vreme lumea a rămas șocată când au avut loc anumite evenimente cu impact emoțional teribil.
Povestea capătă ramificații psihologice pentru că lupta eternă dintre Bine și Rău are acum alte conotații, iar aspectul filozofic devine și el semnificativ, aici Yoda este principalul actor în acest domeniu, fiind furnizorul unor replici celebre: „Fă sau nu fă, nu există încercare‟, „Mărimea nu contează‟.
Nu mai este un film care te face să te simți bine precum A new hope, pentru că pericolele sunt iminente și amenințarea crește exponențial.
Și locațiile alese ajută la conturarea unei atmosfere apăsătoare, mlaștinile misterioase de pe Dagobah, frigul teribil de pe Hoth, înălțimile amețitoare de pe Bespin, toate dau o senzație de disconfort interior, parcă te doare fizic, ba te ia cu friguri, ba cu frică, ba cu amețeli, când ești transportat pe fiecare din aceste planete.
Filmul este mai plin de acțiune, luptele sunt intense, sunt introduse mașinării de război noi, mai mari și mai distructive, și asta se simte din plin prin ravagiile pe care le fac asupra flotei Rebeliunii.
Regia este și ea excelentă, deși nu mai poartă semnătura lui George Lucas, ocupat cu alte aspecte, financiare, ale filmului, ci de către profesorul acestuia, Irvin Kershner.
Singurul aspect care mi s-a părut mai șubred față de A new hope au fost unele efecte speciale, parcă vehiculele de luptă, în special AT-AT, se mișcau sacadat, la fel și anumite creaturi, nu aveau o deplasare naturală, se simțea că nu-s parte componentă din peisaj și chiar dacă nu stricau fluiditatea secvențelor în care erau incluse, totuși am observat acest inconvenient.
Dar, per ansamblu, The empire strikes back a necesitat și mai multe efecte speciale pentru că acțiunea are o anvergură mai extinsă, scenele de luptă sunt de amploare, și totul emană o senzație de grandoare, făcând din Episode V un film care impresionează și acum prin bătăliile spațiale pe care le redă cu măiestrie.
Povestea este emoționantă, conține câteva momente cheie care rămân în continuare eficiente chiar dacă, evident, știm la ce se referă, dar sunt atât de bine regizate și interpretate încât pumnul sentimental își atinge de fiecare dată ținta și rămâi perplex când anumite cuvinte sunt slobozite de către personaje, dezvăluind secrete de mult îngropate care vor schimba cursul acestei saga spațiale.
Personajele evoluează și ele, Luke își descoperă forța interioară, se transformă din tinerelul naiv din A new hope într-un bărbat care-și riscă viața fără să crâcnească pentru a-și salva prietenii, Han Solo nu mai este nici el acel derbedeu pus mereu pe șoții și cu ochii doar pe profit material, iar Leia devine un comandant de temut în rândul Rebeliunii, nici Han Solo, cu ale sale remarci misogine, dar spuse cu dragoste, nu o pot clinti din misiunea ei primordială.
Cât despre Darth Vader, acesta devine și mai înfiorător, simpla lui mențiune generează înghițituri în sec din partea celor prezenți pentru că toți cunosc puterea acestuia și că dacă l-ai călcat pe nervi nu mai ai timp nici să-ți faci testamentul. Și tot acum aflăm că fiecare șef își are șeful.
Scenariul mi s-a părut mai bun ca în A new hope, poate și pentru că nu l-a scris George Lucas, este ambivalent, Binele nu mai este atât de Bine, Răul nu mai este atât de Rău, fapt ce ne dă de gândit și este mai matur din acest punct de vedere, nu mai avem parte de acea inocență din primul film, în care albu-i alb și negru-i negru, acum avem și nuanțe de gri, ceea ce conferă o seriozitate filmului care mi-a plăcut enorm.
Coloana sonoră rămâne undeva sus, în stratosferă, mi se face pielea de găină ori de cât ori aud acordurile semnate de John Williams.
The empire strikes back duce Star Wars pe noi culmi adăugând personaje iconice, mesaje profunde, locații superbe, acțiune la o scară mai mare, o atmosferă adultă, plus unele din cele mai celebre replici din istoria cinematografiei, citabile și azi și, probabil, peste mulți zeci de ani de acum încolo.
Nu o fi luat filmul 6 Oscaruri ca A new hope, ci doar unul, dar mi se pare superior acestuia din aproape toate punctele de vedere, de aceea scot de la naftalină nota maximă și pentru acest film, dacă A new hope a reprezentat o piatră de temelie în ceea ce privește definiția filmului modern, The empire strikes back demonstrează cum se face un sequel adevărat.
(5 / 5)
Trailer:
