The good, the bad and the ugly

The good, the bad and the ugly concluzionează trilogia Omului Fără Nume în care Clint Eastwood (Unforgiven, The mule) se prezintă din nou la datorie în Vestul Sălbatic, acum doar cu porecla Blondie.

Filmul de 3 ore, că pusei mâna pe un Extended Version, îl prinde de pinteni pe Blondie în mijlocul unei tărășenii cu un nelegiuit cu care a bătut palma pentru o schemă piramidală, un fel de Caritas al secolului XIX. Nu dau mai multe detalii, ideea este că treaba merge cum nu se poate mai bine și cei doi beneficiază de niște bănuți obținuți destul de lejer.

Însă un zvon cu privire la o ditamai comoară, de 200.000 de dolari în aur, le umezește apetitul pentru avere și îi apucă salivatul gândindu-se la ditamai bănetul. Așa cum este de așteptat, Blondie este The good, iar partenerul său în nelegiuiri, Tuco, este The ugly.

Bine, bine, dar atunci cine-i The bad? Ei bine, acest rol îi aparține lui Angel Eyes (Lee Van Cleef – care a jucat rol să zicem nu negativ în For a few dollars more). Și el este pe urmele comorii, dar are o altă abordare, mai violentă, care se lasă cu multe cadavre pe drum.

Și iaca așa începe o aventură de neuitat în Vestul Sălbatic al Războiului Civil, film în care Sergio Leone devine și mai versat în a ne prezenta o poveste epică.

Dintre cele trei filme ale francizei, The good, the bad and the ugly este clar cel mai artistic, cel mai sofisticat, cel mai serios, cel mai complicat ca poveste, ce să mai, este cel mai cizelat, având un scenariu de un alt nivel.

Fiind atât de lung, filmul poposește mult timp pe personaje, și cum aici practic avem 3 protagoniști, o bună bucată din durată este dedicată caracterizării celor trei, de fapt, celorlalți doi, The ugly și The bad, pentru că personajul lui Clint Eastwood, deși diferit ca nume, este fix același din precedentele filme.

Așadar, personajele sunt complexe, mânate de interese diferite, dar cu același scop, au planuri diverse, dar ale căror deznodăminte se juxtapun într-un final tensionat.

Spre deosebire de A fistful of dollars și For a few dollars more, aici acțiunea pare mai rarefiată, dar nu pentru că n-ar exista, ci ca urmare a duratei extinse a filmului, pare că nu se împușcă prea mult și nu avem cine știe ce dueluri. Dar este acțiune cu duiumul și una foarte diferită față de ce am văzut până acum.

De data asta, Sergio Leone transformă Războiul Civil într-un personaj viu, care se implică din plin în film și dă peste cap planurile oamenilor, regizorul ne arată fără menajamente cât de rahat este războiul, The good, the bad and the ugly fiind brutal, cel mai dur dintre toate cele 3 filme, pentru că având în prim plan Războiul Civil, evident că avem prezentate cu lux de amănunte și efectele scabroase ale acestuia.

Dar asta nu este tot, întregul film naște o senzație de putrefacție, cadavrele sunt la tot pasul și parcă simți mirosul înțepător al morții la fiecare colț de coșciug.

Piesa de rezistență a filmului este relația volatilă dintre Blondie și Tuco (Eli Wallach – The Godfather: Part III), o relație de ură-prietenie-ură mai ceva ca Prigoană & Bahmuțeanca. În ciuda seriozității generale a filmului, ciondănelile și încercările reciproce de păcălire puse la cale de cei doi fac deliciul spectatorilor, generând multe momente autentice de comedie.

Sergio Leone a creat niște personaje complicate care au spart tiparul filmelor clasice western, aici nu avem eroi imaculați, dar nici răufăcători diabolici în adevăratul sens al cuvântului, dovezi fiind chiar Blondie și Tuco, a căror relație duce spre un final cu adevărat imprevizibil care-ți flexează fisura interfesieră pentru că nu știi ce se va întâmpla.

Singurul care iese oarecum în minus este The bad care este lipsă la apel o bună bucată din film, făcându-și apariția când și când să mai agite spiritele. În ciuda cinismului de care dă dovadă, parcă acest personaj nu este la fel repulsiv precum antagoniștii din precedentele filme, așa mi s-a părut, călca pe cadavre, dar prezența lui sporadică a redus oarecum din aura lui de nenorocit suprem.

Deși ține 3 ore, nici nu am simțit când a trecut timpul pentru că personajele se bagă în tot felul de situații complicate, plus avem și Războiul Civil care ne ține ocupați, iar anvergura filmului este una impresionantă, echivalentă cu un blockbuster modern, fiind încărcat la refuz de personaje și figuranți care au o singură treabă: să moară.

The good, the bad and the ugly nu este lipsit de problemele lui, parcă prea sunt rezolvate la limită unele situații echivalente cu dezastrul, aici scenariul se bazează prea mult pe conveniențe. ADR-ul este catastrofal, nu se potrivesc deloc sunetele auzite cu mișcările buzelor, lucru mult prea evident aici comparativ cu alte filme, iar unii dintre actori nu-s deloc capabili să joace pe morții, ba respiră, ba mișcă din ochi când ar fi trebuit să fie cu rigor mortis-ul adânc înfipt în oase.

Dar cam astea ar fi problemele pe care le-am depistat, în rest eram prea atent la film încât să observ alte nereguli.

The good, the bad and the ugly este și subtil, pornește misterios, timp de 10 minute nu se rostește vreun cuvânt, înțelegi mai mult din tăcere decât din replici, iar tema muzicală poate fi auzită pe tot parcursul filmului, dar în diferite forme, de la cea clasică, instrumentală sau hăulită, până la coioții de pe fundal ale căror răgete jur că erau puse pe notele muzicale ale coloanei sonore.

Nu mi pare chiar de top 10 IMDB, dar The good, the bad and the ugly este șmecherie, mai ales datorită lui Clint Eastwood și a personajului interpretat la perfecțiune, care aici dă dovadă de multe calități, de la inteligență la compasiune (aproape să plâng la o fază pentru un simplu necunoscut), chiar dacă nu este deloc un erou.

Dar filmul este, fără doar și poate, unul cu adevărat epic, nu știu cum l-au făcut pentru doar 1,2 milioane de dolari, chiar dacă a avut buget de 6 ori mai mare decât A fistful of dollars și de 2 ori mai mare decât For a few dollars more, tot este un buget minuscul comparativ cu ce suntem învățați acum, mai ales că sunt secvențe colosale de acțiune, inclusiv faimoasa scenă cu podul care, deși luată la puricat, nu prea are logică, este mare meserie.

Am gătat și trilogia Omului Fără Nume și am făcut-o în stil mare, cu un film aproape perfect, de 10 trabucuri.

5 out of 5 stars (5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Backdraft 2

Dintre toate filmele din lume taman de la Backdraft nu mă așteptam la o continuare, …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *