Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Cu The Matrix revolutions finalizăm povestea lui Neo și a sa misiune de salvare a Zion-ului de sub tiranica opresiune a mașinăriilor.
În fine, este doar o pseudo-finalizare, pentru că stă să apară, după aproape 20 de ani The Matrix 4.
Evenimentele din The Matrix revolutions sunt reluate imediat după sfârșitul din The Matrix reloaded cu întreaga populație a Zion-ului căutându-și pamperși pentru că treaba stă să se împută, hoarde întregi de santinele forând fără încetare spre centrul pământului, acolo unde este dosit imensul oraș, ultima redută a umanității în lupta ei pentru o libertate de mult pierdută.
Asta în timp ce Neo continuă să-și afle menirea lui în acest univers, deoarece întâlnirile cu Oracolul (în acest film rolul este jucat de Mary Alice deoarece actrița originală, Gloria Foster, a decedat înainte de finalizarea părții a treia) nu sunt prea concludente și mai mult îl bagă-n ceață decât să-l lămurească.
De asemenea, Neo este ocupat și cu lupta sa fără sfârșit cu agentul Smith (Hugo Weaving – trilogia The lord of the rings, Hacksaw Ridge), antagonist care devine din ce în ce mai puternic, mai amenințător și mai catastrofic pentru ambele lumi.
Este o diferență imensă între cum a pornit The Matrix și cum finalizează The Matrix revolutions această serie de trei filme pentru că n-o să mai fie trilogie după anul 2021.
Acțiunea din partea a treia este plasată mai mult în lumea reală, atenția căzând pe războiul dintre oameni și mașini, iar conflictele spirituale sunt lăsate mai deoparte, chiar dacă Neo se mai plimbă prin Matrice, dar și prin altă locație, nou-introdusă în franciză, un fel de Purgatoriu, aflat între cele două lumi.
Până și agentul Smith, deși este mai distructiv ca oricând, pică oarecum pe plan secund, The Matrix revolutions ne bagă într-un război total între om și mașină și aici rezidă cea mai mare greșeală a filmului.
Această luptă ocupă o bună bucată din timp și se bazează extrem de mult pe efecte speciale. Vă dați seama ce iese când avem parte de o confruntare între sute sau mii de oameni și puzderie de caracatițe mecanizate? Este un haos total și uneori indescifrabil pe ecran, o hărmălaie greu de deslușit, oamenii și mașinile se transformă într-o masă amorfă de pixeli din care nu prea înțelegi mare lucru în destule momente, cine pe cine, cine cu cine, etc.
Nu zic că această perpetuă confruntare nu este incitantă și apetisantă vizual, departe de mine acest gând păcătos, ba chiar arată foarte bine, doar că nu are acel element coregrafic care să așeze lucrurile în ordine, să echilibreze cumva haosul generalizat. Bine, poate am și pretenții cam mari, până la urmă, este război, menirea lui este să genereze haos și prăpăd, dar aveam alte așteptări de la The Matrix revolutions. Ca atare, nici nu am putut să sufăr alături de multele personaje care cădeau pe capete și le știam doar din vedere, nu a fost timp decât pentru o succintă introducere a lor, insuficientă pentru crearea unei conexiuni emoționale cu spectatorul.
Măcar se revanșează printr-o luptă corp la corp între, ați ghicit, Neo și agentul Smith. Eh, altă viață, am putut să-mi minunez și odihnesc ochii simultan cu o frumusețe de cafteală pe viață și pe moarte între două personaje legendare ale cinematografiei universale, când auzi numele celor doi automat știi din ce franciză vin. Regizorii au fost un pic șmecheri când au imaginat această confruntare, intensitatea și senzația de periculozitate fiind generate mai mult de elementele înconjurătoare decât de lupta în sine.
Dar una peste alta, și asta este părere personală, nu dați cu pietre, The Matrix revolutions este cel mai slab dintre cele 3 filme. De fapt, corect spus este cel mai puțin film dintre cele 3. Practic aici nu se inovează nimic, sunt repetate aceleași idei din primele filme, nu mai zic că există o pleiadă de aspecte lipsite de logică, unele de-a dreptul ridicole, care arată fie că oamenii din film sunt atrofiați la nivel cerebral, fie că frații/surorile (alegeți voi) au obosit tot scriind la scenariu, dar sunt și multe scene care sunt inutile în povestea de ansamblu și băgate doar să lungească durata filmului.
În loc de 2 filme și 4 ore jumătate, cele două The Matrix reloaded și The Matrix revolutions puteau fi contopite într-un singur film mai lung dacă se renunța la balast, la umplutură, la maculatura care nu aduce nimic în poveste. Așa, scenariul din acest film este cam steril.
Nu mai zic nimic de actori, sunt, grosso modo, aceiași din anterioarele două filme, cu un Laurence Fishburne (The mule, Ant-Man and the Wasp) ce cade pe plan secund și cu Carrie-Anne Moss (The Bye Bye Man) ce primește mai multe minute alături de Keanu Reeves (seria John Wick, Toy story 4) în vederea dezvoltării firului lor narativ.
Mă oftic că s-a terminat așa, cu un Revolutions care seamănă cu orice film SF în care umanitatea se luptă cu o amenințare cibernetică, dar probabil și faptul că le-am văzut pe toate trei în decurs de 24 de ore a dăunat percepției mele asupra acestei părți a treia, văzută prea repede după fenomenul The Matrix, așa că îi cumpăr filmului 6 garnituri de tren.
The Matrix putea rămâne, fără vreo problemă, un film de sine stătător, continuarea sa, formată din Reloaded și Revolutions, a cam știrbit din aura acestuia, acum sper doar ca The Matrix 4 să nu coboare și mai mult ștacheta.
(3 / 5)
