Wonka

admin 18/12/2023 Aventură 1 Comment 547 Views

Cine este la dietă și are interzis la ciocolată nu prea are voie să se uite la Wonka.

Totuși, indiferent de situație, luați lângă voi un mic digestiv, că-i nevoie.

🎬 Wonka – Premisă 🕮

Un tânăr cu prenumele Willy (Timothée Chalamet – Dune) și numele de familie echivalent cu titlul filmului dă buzna într-un oraș renumit pentru ciocolată.

El are un vis simplu preluat de la mama lui (Sally Hawkins – The shape of water), anume să creeze ciocolată cât mai fistichie, dar și cât mai gustoasă, la prețuri accesibile tuturor.

Ce vreți și voi acum, este doar un copilandru naiv care încă mai crede în basme.

Realitatea dură îl ia direct în primire deoarece un cartel tripartit ce domnește cu o mână tiranică în această breaslă simte în Wonka o concurență serioasă ce îi amenință supremația.

Îl mituiește pe șeful poliției (Keegan-Michael Key – Migration) să îi pună bețe-n roate tânărului antreprenor.

Acesta ajunge rapid falit din cauza unui contract dubios cu clauze interminabile pe care nimeni nu le citește.

Dar nu-i totul pierdut, cu ajutorul lui Noodle (Calah Lane), Wonka pornește contraofensiva dulce.

💭 Wonka – Comentariu 🍿

Îmi râdeam în barbă de părinții care intrau în sală cu puradei care încă nu știau să citească și nu înțelegeam ce caută cu ei la film.

Apoi mi-am înghițit râsul când primele cuvinte pe care le-am auzit dinspre ecran erau unele în română.

N-am fost atent și nu am observat că varianta de Wonka de la mine din cinema era dublată.

Așadar nu pot să mă pronunț pe seama interpretărilor vocale din nenumăratele melodii care sunt împrăștiate cu dărnicie prin poveste.

Unele care, culmea, nu m-au deranjat deloc, chiar și cântate cu voci netalentate sau, să nu fiu rău, care nu se compară cu cele originale.

Sunt antrenante, te îndeamnă la dans, te emoționează și te bucură și, mai ales, sunt numere scurte, vin și pleacă rapid ca niște musafiri conștiincioși.

Deși nu sunt cel mai mare fan al acestui univers ciocolatier, filmul este unul incredibil de dulce, încântător și fascinant prin imaginația de care dă dovadă.

Nu neapărat prin povestea care este una clasică și lipsită de ingrediente narative care să o condimenteze.

Aici nu prea am ce să laud, că știm traseul pe care îl va urma Wonka, peripețiile sale fiind unele bine știute pentru că sunt inspirate din viața reală.

O fi un film plasat într-o lume în care unde-ți pui gura dai de ciocolată, dar problemele cu care se confruntă protagonistul sunt de-ale noastre, anume birocrație, delăsare, șpagă, combinații și șmecherii.

Însă inventivitatea scenariului se regăsește prin modul în care Wonka încearcă să depășească toate aceste obstacole care i se pun în cale.

Este un optimist suprem, nu se lasă doborât de nimeni și nimic.

Chiar dacă flacăra speranței abia mai pâlpâie plăpând în cel mai întunecat și răcoros colț al omenirii, el nu se dă bătut, vrea să o transforme într-o vâlvătaie imensă care să încălzească pe toată lumea.

Cine a văzut cele două filme Paddington cu ursulețul năzdrăvan deja știe cam la ce să se aștepte, regizorul fiind același.

Wonka beneficiază de aceeași atmosferă jucăușă, care nu prea se ia în serios chiar dacă pe alocuri atinge subiecte sensibile și mature.

Are capacitatea de a te face să verși o lacrimă de tristețe cu un ochi ca urmare a unor drame umane, dar și o lacrimă de fericire cu celălalt ochi pentru că totu-i de un mirobolant vrăjitor.

Desigur, dacă mă apuc să-l dezmembrez bucată cu bucată pentru a-i inspecta fiecare ingredient în parte, aș putea fi cinic și lipsit de inimă în verdict.

Asta pentru că filmul se înscrie în trendul leneș, printre multe altele la fel, de la Hollywood care în lipsă de idei apelează la prequeluri despre originea unor personaje îndrăgite.

Bașca, filmul merge prea la sigur, nu vrea să riște să calce în străchini venind cu ceva mai îndrăzneț, folosește o formulă bătătorită și dovedită de succes.

Ceea ce contrastează cu ce face Wonka în film, el încearcă mereu ceva nou pentru a ieși în evidență, nedorind să intre în turma banală de ciocolatieri unde își va irosi talentul.

Producția arată bine din punct de vedere tehnic, decorurile sunt foarte colorate, uneori chiar strident, efectele speciale sunt decente, dar nu extraordinare, totul este așa cum trebuie.

Poate mai puțin Oompa-Loompa jucat de Hugh Grant (Operation Fortune: Ruse de guerre) care se prezintă destul de fals pentru gustul meu, nu mi-a dat nicio clipă senzația că face parte din peisaj, că-i de acolo.

Dar astea sunt amenzi pe care le-am scris doar de dragul de a-mi face norma să nu fiu certat de superiori, pentru că altfel filmul este plin de șarm ludic.

🏆 Wonka – Verdict 👍 sau 👎?

Ce să mai, folosind vorbele regretatului Freddie Mercury de la Queen, filmul It˙s a kind of magic.

N-are cum să nu farmece pentru că îți dă o stare de beatitudine prin jovialitatea omniprezentă, aruncând cu vorbe bune în stânga și ciocolată gustoasă în dreapta.

Nu vine cu prea multe elemente captivante în ceea ce privește nucleul poveștii, dar adevărul este că nu toate filmele trebuie să fie unele profund filozofice.

Uneori este nevoie doar de distracție pură și nimic mai mult. Dacă reușește să te mai și sensibilizeze, cu atât mai bine.

Și în ceea ce mă privește, Wonka a reușit să facă asta, nefiind nici pe departe vreo capodoperă în domeniu, dar mi-a antrenat mușchii faciali în urma multiplelor zâmbete pe care mi le-a născut pe chip.

Având în vedere contextul în care am urmărit filmul, am să degust 8 bomboane delicioase.

Este cu una în plus decât aveam inițial de gând și fac asta presupunând că interpretările originale sunt mai bune decât dublajul ce părea pe alocuri cam plictisit.

PS. Mi se pare o crimă să dublezi un film pentru că i se pierde tot farmecul vocal, dar asta este tendința de ani buni.

Măcar acest fapt a dus și la un aspect interesant pe care l-am sesizat și la alte pelicule.

Versiunea văzută este adaptată pieței românești, așadar anumite inscripții din film sunt în limba noastră, fiind atât de bine făcute încât dau senzația că sunt originale.