Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Pe Netflix s-a așezat frumos în top vizionări Xtremo, o producție căpșunară din Spania cu o premisă atât de originală de stă mâța-n coadă și prezervativu-n carnea flască.
După ce Nobody a împrăștiat teroare pe același stil în cinema-uri cu ceva vreme în urmă, iată că și streamingul este acaparat de Xtremo ce are o poveste halucinant de simplă.
Pe eroul nostru, să-i zicem așa, îl cheamă Maximo, ca pe Gladiator, și este un membru al unei organizații criminale, fiul adoptiv al căpeteniei cam în etate. În cursul unei preluări ostile a unui cartel opozant columbian, Lucero, băiatul natural al șefului duce la îndeplinire un coup d`état, preia cu forța frâiele conducerii de la boșorog, scăpând în același timp și de loialii bătrânului, printre care se află și Maximo.
Ce câine, ce nevastă, astea-s jocuri de copii, Xtremo duce la un alt nivel diabolicul antagonistului care îi omoară lui Maximo tot ce are acesta mai drag. Nici măcar zambila din ghiveci nu scapă întreagă, ce să mai zic de tată, puradel, etc.
Evident, urmează răzbunarea cruntă. Dar nu așa, din senin, ci peste 2 ani, când Maximo este activat de o greșeală făcută de Lucero.
Băi nene, a dat boala-n lumea cinematografică să tot facă filme copiate după John Wick pentru că Xtremo poate fi catalogat drept Juan Vicas pentru că este o copie aproape fidelă a lui John Wick dar vorbită în limba lui Cervantes.
Scenariul în ceea ce privește personajele este steril, impotent, lipsit de sămânță, n-are nici cea mai mică zvâcnire de a se duce într-o direcție cât de cât originală sau imprevizibilă.
Planul lui Maximo n-are nicio sclipire de inteligență, ne spune clar și răspicat: O să-i omor pe toți. Atât.
Că tot scriam mai sus de adopție, Maximo zici că este înfiat de cuplul Rambo – Jackie Chan pentru că atunci când se pune în mișcare, haolică și văleleu muică, ne văităm că-s secțiile ATI pline de covidați, asta este nimic pe lângă ce trenuri pline de accidentați și vapoare titanice umplute la refuz de cadavre lasă Maximo în urmă.
Singurul atu al filmului este acțiunea, una a cărei violență crește exponențial cu fiecare secvență, iar brutalitatea de care dă dovadă Maximo este una diversă, de îl lași în fundul gol doar cu un bon de la Glovo și tot îți face de petrecanie.
Xtremo este tâmp ca film, dar distractiv ca acțiune pentru că Maximo redecorează în roșu cu urme de carne umană toți pereții pe care îi întâlnește în cale. N-o fi coregrafia cea mai reușită din câte am văzut, dar se dă la greu cu pumnul a cărui greutate este bine redată prin impactul nimicitor pe care-l are asupra maxilarelor inamicilor.
În mod clar n-are nimic de-a face cu noțiunea de veridic pentru că Maximo culcă la pământ de unul singur hoarde și hoarde de nătăfleți fără de nume și fără personalitate care vin peste el în valuri și se simte că secvențele sunt regizate și nu sunt naturale, editarea nefiind dintre cele mai reușite.
Hai să fim serioși, când el are la dispoziție doar cuțite, cum dracu` se face că nimerește un nivel al jocului, pardon, al filmului în care toți adversarii au și ei cuțite și niciunul n-are domne vreun pistol? Și imediat cum curăță nivelul de cuțitari și pune mâna pe-o mitralieră, următorii atacatori au toți mitraliere.
Pe cât de plin de stereotipuri este personajul negativ, pe atât este un generator de repulsie infinită prin cruzimea de care dă dovadă fără să ezite vreo secundă. După primul șoc avut la mârșăvia pe care o comite, deja eram cu cojones gata de băgat în hijo de puta, dar filmul nu-l consideră suficient de malefic, mai urmează momente de holy shit, vete a la mierda și jodete! que te jodan!, plus una bucată agresivitate care m-a luat prin surprindere.
Dar grosso modo, Xtremo nu iese din schemă, ați văzut un John Wick, le-ați văzut cam pe toate, doar că aici Maximo este mai bine făcut, mai brută, n-are eleganță în el, dar are forță distructivă care compensează celelalte lipsuri.
Regia nu este foarte interesantă, iarăși ceva banal, în afară de câteva driblinguri subtile în care se joacă mai stilizat cu lumina și cadre simetrice, nu impresionează cu nimic acest Daniel Benmayor care n-a mai făcut nimic de 6 ani de la Tracers-ul american.
De final, dacă nu v-ați săturat de fel și fel de copii a la John Wick sau, mai bine zis, a la Shoot `em up, atunci merită azvârlită o privire asupra lui Xtremo care primește de la mine 7 cuie ascuțite.
(3,5 / 5)
