Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
John Carney revine cu un film în stilu-i clasic cu Begin again după ce s-a făcut remarcat cu Once.
🎬 Begin again – Premisă 🕮
Dan (Mark Ruffalo – Dark waters) este un descoperitor de talente muzicale, dar pe care zeița Fortuna l-a cam uitat, iar Dan s-a dat de tot la fund.
La fundul sticlei, dar și al norocului, că viața a intrat într-un vârtej periculos de probleme peste probleme.
Ușuit acasă de soție, rămas fără inspirație și fără slujbă, se perindă aiurea cu punga de hârtie în care este ascunsă licoarea bahică numai bună de amețit mintea.
Nimerește din întâmplare într-o bombă de bar unde urechea îi este atrasă de o melodie.
Gura care o interpretează aparține unei tinere artiste, Gretta (Keira Knightley – Silent night), care cântă a jale că al său iubit și-a oferit picăturile vitale altei cucoane.
De aici încolo povestea se avântă pe un curs obișnuit și nu mai este cazul să insist cu premisa că știți și voi ce urmează.
💭 Begin again – Comentariu 🍿
Spre deosebire de celelalte trei filme de acest gen, cel de față are o particularitate care l-a ajutat în general, dar l-a și stricat în ceea ce mă privește.
Colcăie de nume mari de actori și artiști.
Pe lângă cei doi pomeniți anterior în film mai apar James Corden (Cats) și nimeni altul decât Adam Levine.
În asemenea condiții, atenția mi-a fost distrasă de la poveste de prezența acestor vedete și asta a dăunat experienței născute din vizionarea filmului.
Aici deja știam că atunci când Adam Levine deschide gura se pogoară o cohortă de îngeri care îmi mângâie timpanele, așa că nu a fost vreo mare surpriză.
Pe când în cazul producțiilor cu actori necunoscuți nu știam la ce să mă aștept și astfel a crescut anticipația până la prima piesă cântată.
În fine, este vorba doar de preferințe personale, dar nu am cum să comentez filmul decât din perspectiva mea subiectivă.
Nici povestea nu este cine știe ce, simplă, previzibilă, prea banală și lipsită de momente emoționante care să mă doboare în genunchi.
Asta nu înseamnă că-i vreun fir narativ afon, doar că nu am găsit nimic spectaculos în problemele personale ale protagoniștilor, unele ce nu au avut nimic ieșit din comun.
Ba chiar scenariul a bifat cam toate stereotipurile din acest punct de vedere.
Soț bețiv ✔️
Tată lipsă la apel ✔️
Suflet pereche adulterin ✔️
Greutăți în afirmarea pe scena muzicală pentru că nu arăți ca o păpușă ✔️
Sărăcie lucie ✔️
Treceam cu vederea peste povestea destul de șleampătă dacă filmul ar fi compensat cu o muzică memorabilă.
În afară de ideea originală de a înregistra un album pe șest, cu bani puțini spre deloc, nu am găsit vreo piesă a fi ambrozie auditivă.
Plus că nici nu-s multe, se insistă pe doar două melodii, unele bune, nu are rost să mint, dar care nu m-au însuflețit așa cum îmi doream.
De asemenea, nici măcar nu mi-a fost oferită plăcerea de a o asculta pe cea de căpătâi în forma finală, cea care ar fi trebuit să mă zboare din izmene de plăcere.
Mi-a plăcut cum a jucat Mark Ruffalo, supărat pe viață, gârbovit de greutăți și cu ochii infectați de alcool, dar cu suflet mare, însă ceilalți au fost la un nivel decent și atât.
Înțeleg dorința de a atrage atenția prin prezența unui nume sonor din industria muzicală, dar Adam Levine este mierlă pe voce și lemn pe actorie.
Mai repede înveți un actor să cânte, că există destule programe prin care transformi și cea mai zgârietoare pe creier voce într-una mieroasă, decât să înveți un actor să joace.
🏆 Begin again – Verdict 👍 sau 👎?
Este filmul care mi-a plăcut cel mai puțin dintre cele patru axate pe muzică regizate de John Carney.
Aici accentul a căzut pe prezența unor nume răsunătoare și nu pe poveste.
În ciuda faptului că este o producție decentă, nu am simțit vreo emoție specială, nu m-a entuziasmat în vreun fel anume și nici nu mi-a înfipt vreun refren în minte.
Parcă filmul este prea cuminte, nu a avut curaj să fie mai dramatic sau mai dur verbal, a încercat să meargă la sigur.
Oare să fie pentru că-i făcut pe tărâm american și nu în Irlanda precum celelalte filme?
Astea fiind zise, pardon, scrise, am fugit că închide la bar și vreau să mai dau pe gât 7 beri.
Dacă este să fac un clasament al filmelor muzicale regizate/scrise de John Carney, ordinea ar fi:
- Sing Street
- Flora and son
- Once
- Begin again
Hm, este fix ordinea cronologică în care le-am văzut, a contat și asta. Dacă le vedeam în ordinea aparției lor, poate altfel ar fi arătat clasamentul.
(3,5 / 5)
