Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Cu cariera scoasă din starea de ebrietate de către Iron Man, Robert Downey Jr. (Tropic thunder) s-a băgat în pipa lui Sherlock Holmes, jucându-l pe celebrul detectiv fictiv în filmul regizat de Guy Ritchie (Aladdin).
🎬 Sherlock Holmes – Premisă
Este mare plictiseală în locuința din 221B Baker Street, iar genialul detectiv Sherlock Holmes simte că îi vine să se urce pe pereți în lipsa unui caz care să-l pună la treabă.
Nefericiții care suferă de pe urma acestei sictireli sunt după cum urmează:
– săracul câine Gladstone care este subiect de experimente;
– nelipsitul doctor Watson (Jude Law – Captain Marvel) care nu mai știe cum să-l scoată din starea de lehamite monotonă în care Sherlock a intrat.
Însă aventura le face cu ochiul pentru că Londra pare cuprinsă de magie, una neagră, un nemernic periculos amenințând să zguduie din temelii întregul regat britanic printr-o simplă învârteală de baghetă.
Cum Sherlock Holmes nu-i crescut la Hogwarts, nu pune deloc botul la vrăjelile lingvistice elucubrante slobozite cu atâta vervă de actualul său nemesis.
Așa că-și trage cozorocul pe frunte, își bagă pipa-n gură și pornește întru elucidarea misterului care învăluie acțiunile personajului interpretat de Mark Strong (1917), lordul Blackwood.
💭 Sherlock Holmes – Comentariu 🍿
Prima și cea mai mare laudă adusă filmului este aspectul estetic-vizual.
Pelicula arată superb, atmosfera este una verosimilă, în niciun moment nu mi-a dat senzația de falsitate, de platouri de filmare cu green screen sau de efecte speciale folosite pentru reproducerea Londrei acelei perioade.
Străzi pietruite, dineuri fastuoase, ținute flamboaiante, șarete elegante, locații aglomerate cu tot felul de obiecte numai bune de transformat în arme letale, Sherlock Holmes lovește jack-pot-ul când vine vorba de extazierea ochiului.
Filmul este fermecător, are un scenariu fâșneț, zglobiu, alert, nu ne oferă timpi în care să avem impulsul de a verifica ostentativ ceasul să vedem cât mai este până la final, mereu se întâmplă câte ceva în această producție.
Acțiunea este una chiar spectaculoasă, deși nu te-ai aștepta la așa ceva de la un film cu Sherlock Holmes.
Și poate și de aici vine și problema principală, tocmai pentru că de la un Sherlock Holmes anticipam ceva mai cerebral de atât, nu un erou de acțiune care, deși extrem de inteligent, se bazează prea mult pe pumni și mai puțin pe deducții geniale.
De vină este subiectul ales, magia, nu este nevoie să faci cine știe ce explorări neuronale să ajungi la concluzia că este altceva la mijloc și nu magie.
Așadar, premisa nu mi s-a părut chiar potrivită, nu este necesar să fii Sherlock să te prinzi că Blackwood aberează grav și altele îi sunt intențiile și că se folosește de mijloace terestre pentru a-și atinge scopul, nu de unele mistice.
Ca atare, misterul este ca o brânză mucegăită, nu poți s-o refuzi că-i bună la gust, dar tot îți pute pe la nas.
Versiunea lui Sherlock este una modernizată, cam prea bătăușă pe gustul meu, dar este de înțeles nevoia de transformare a personajului pentru marele ecran.
În aceste timpuri se cere prea mult de la spectatorul general lipsit de răbdare să asiste la 2 ore de deducții logice, oricât de incitante și inteligente ar fi, la un moment dat se va plictisi.
Nu mi l-aș fi imaginat tocmai pe Robert Downey Jr. în acest rol, dar pentru această iterație de Sherlock Holmes este potrivit.
Sigur, n-o să fie pe gustul tuturor, că ăsta nu-i detectivul din cărțile lui Sir Arthur Conan Doyle, dar mi-a plăcut interpretarea lui și relația pe care o are cu doctorul Watson, care nici el nu este redat fidel ca în cărți.
Scenariul este șugubăț (poate prea mult) și deștept (deși se putea și mai bine, uneori deducțiile par ele însele magice).
Nu lipsesc dovezile de genialitate ale lui Holmes care are un spirit de observație ieșit din comun.
Sunt prezente la datorie și schimburile de replici sarcastice între Holmes și Watson, multe dintre ele cu dublu înțeles pe care dacă le auziți scoase din context v-ar duce cu gândul la activități nocturne blamate de patriarhii noștri „neprihăniți‟.
Fiind un film semnat Guy Ritchie, apar și elementele lui arhicunoscute, unul dintre ele fiind utilizarea slow-motion-ului exagerat.
Este eficient, nimic de zis, conferă și mai multă periculozitate situațiilor ingrate în care se regăsesc personajele, dar uneori este prea mult.
🏆 Sherlock Holmes – Verdict 👍 sau 👎
Pentru un film cu cel mai celebru detectiv fictiv în care ar trebui să primeze logica, inteligența și lupta intelectuală între personaje cerebrale, avem parte de prea multă acțiune bombastică.
Una chiar la nivel grandios, aș putea spune, implicate fiind, printre altele, podul Londrei aflat în construcție și un ditamai vaporul.
Am închis poate mai mult decât trebuia ochii la aceste licențe poetice și libertăți artistice la care a apelat Guy Ritchie în realizarea acestui Sherlock Holmes.
La drept vorbind, s-o zic pe șleau, personajul interpretat de Robert Downey Jr. este cam departe de Holmes-ul din cărți cu care am crescut.
Însă filmul rămâne unul distractiv din cale afară, așa că aleg să fiu rezonabil și i-am pregătit 8 cazuri dificile de rezolvat.
(4 / 5)
