The Caine mutiny court-martial este un film cu un gust amar.
Este ultimul regizat de William Friedkin (The exorcist) și penultimul rol de film al lui Lance Reddick (John Wick 4), cei doi decedând la scurt timp după finalizarea producției.
🎬 The Caine mutiny court-martial – Premisă 📖
N-ar fi prea multe de spus despre povestea acestui film pentru că titlul spune cam tot ce trebuie să știți.
Avem o navă militară, Caine, un comandant eliberat din funcție, Queeg (Kiefer Sutherland – They cloned Tyrone) și un ofițer judecat pentru răzmeriță și insubordonare, Maryk (Jake Lacy – Rampage).
Întregul film se concentrează pe procesul celui din urmă, apărat de un avocat căruia nu prea îi place cazul, Greenwald (Jason Clarke – Oppenheimer), dar n-are ce să facă, datoria-i datorie.
Rând pe rând, martorii chemați de acuzare și de apărare răspund întrebărilor perfide și ne relatează evenimentele petrecute într-o zi de 18 decembrie 2022 care a declanșat tărăboiul.
💭 The Caine mutiny court-martial – Comentariu 🍿
Este o producție incredibil de simplă realizată într-un timp record, filmările durând în jur de 2 luni, iar toată acțiunea are loc într-o încăpere.
N-arată ea a sală de judecată de la Curtea Marțială, mai degrabă a salon de bal de boboci, dar nu contează acest amănunt.
Și nici faptul că imaginea are aspect de film de TV, ceea ce și este, adică ieftin și deloc pretențios, nu am să condamn pelicula pentru astfel de chichițe lipsite de importanță.
Când vine vorba de o dramă de tribunal elementul cel mai important este un scenariu captivant care să te mențină în permanență în joc de gleznă.
Cum filmul este bazat pe o piesă de teatru, este de la sine înțeles că dialogurile sunt în așa fel construite încât să-ți atragă atenția și să te facă să ghicești adevărul.
Sau, mai degrabă, să ajungi la el punând în balanță argumentele pro și contra venite din partea ambelor tabere, ceea ce este un lucru destul de dificil de realizat.
Aparent, nu-i mare șmecherie, că trebuie să decizi dacă acuzatul a avut sau nu dreptate să-l destituie pe comandant pe baza unor articole din Legea Maritimă.
În realitate, însă, este al naibii de greu de dibuit adevărul pentru că întrebările cu tâlc puse de avocați și, ulterior, răspunsurile oferite de martori, te bagă în bucluc.
Când ești 100% convins că Maryk l-a mirosit pe Queeg că n-are toate pânzele sus, când ești 100% decis să-i dai dreptate lui Queeg când spune că toată tevatura asta nu-i decât o vendetă personală.
Dacă ați văzut un film, orice film, de acest gen, deja știți cum se va desfășura acțiunea, că din acest punct de vedere nu aduce absolut nimic nou.
Nici nu prea avea ce ingrediente proaspete să aducă unei rețete deja bine împământenite, că de la To kill a mockingbird până la The trial of the Chicago 7 toate producțiile au folosit același șablon.
Pelicula de față nu deviază de la traseu și nu face altceva decât să modernizeze povestea pe care se bazează, aducând-o în contemporanul nostru.
Din punct de vedere actoricesc, iese în evidență Kiefer Sutherland, că el este perpelit pe toate părțile, deși este doar martor, el duce greul replicilor.
Eu, ca spectator, am pus instantaneu lupa pe el, nici nu m-a interesat acuzatul, ci Queeq pe spinarea căruia mi-am exersat presupusele abilități de psiholog.
Am tot încercat să-mi dau seama dacă-i dus cu pluta sau doar un comandant strict care nu se face deloc plăcut echipajului ce vrea să-i înece corăbiile.
Mno, subiect maritim, ce puteam să fac și eu în afară de a folosi expresii neinspirate care să fie în temă?
De menționat, ca fapt divers, că regizorul, din cauza vârstei sale înaintate, de 88 de ani, a fost ajutat de Guillermo del Toro despre care se spune că a fost mereu în preajma lui Friedkin.
🏆 The Caine mutiny court-martial – Verdict 👍 sau 👎?
Nu-i chiar printre cele mai incitante filme de gen, probabil că ar fi trebuit să urmăresc originalul din 1954 cu Humphrey Bogart care este mai apreciat decât această versiune actualizată.
Mi s-a părut că scenariul nu este chiar pus la punct cu metodologia desfășurării unui proces.
Sunt admise prea multe întrebări tendențioase care deviau de la subiect și care, în lumea reală, nici nu erau băgate în seamă, darămite acceptate de juriu.
Plus că, oricât am încercat să mă prefac că nu urmăresc un film ieftin, până la urmă, spre final, a ajuns să mă sâcâie frugalul scenelor.
Întregul scenariu se bazează pe misterul greu de pătruns al minții lui Queeg care duce la clasica întrebare shakespeariană: To be or not to be… nebun?
Însă dacă ați văzut vreo iterație anterioară a poveștii, deja știți răspunsul, așa că urmărirea producției de față nu prea mai are farmec.
Nu este deloc un film rău, ba a ieșit bine având în vedere circumstanțele în care a fost realizat, dar nici nu pot spune că-i vreo reușită de excepție a genului.
De final nu mai am altceva de făcut decât să predau și eu 7 chei sperând să nu se potrivească niciuna la frigiderul navei că altfel am pus-o-n fericire.
(3,5 / 5)