The core

P-ăsta îl ratasem în atacul meu asupra filmelor cu dezastre, așa că lui The core i-a venit rândul să iasă la tablă să ne spună lecția învățată.

Oare ce dezastru va mai lovi Terra de data asta de va fi nevoie de o echipă de specialiști să ne salveze?

 

🎬 Premisă

Asteroizii și-au luat pauză după Armageddon și Deep impact, tornadele din Twister sunt deja apă de ploaie, vulcanii din Dante`s peak și Volcano au dopul pus, iar Roland Emmerich doarme, așa că nu ne mai stresează cu încălzirea globală din The day after tomorrow.

În The core problema este chiar nucleul pământului care, dintr-un motiv misterios, nu se mai învârte, spre deosebire de roata morii.

Ca urmare, câmpul electromagnetic care ne protejează de un bronz carbonizator începe să dea rateuri, vremea se întărâtă și ea, ce să mai, se anunță sfârșitul lumii. Cel mai nasol semn este că toate ciorile din Londra încep să dea spargeri în miezul zilei. Și nu este deloc un eufemism.

Cum șade bine unor asemenea filme, The core recrutează câteva personaje curajoase, de diverse specialități și naționalități, să avem diversitate, pentru a se aburca la bordul lui Virgil, o navă penetrantă cu mult tupeu, care vrea să se ducă fix în centrul nucleului Terrei să-i dea un șut în fund (a se citi bombe nucleare) pentru a-i readuce cheful de învârteală.

De bază sunt Josh (Aaron Eckhart – Midway), gogomanul genial, și Beck (Hilary Swank – I am Mother), pilotul dat dracului. Mai sunt și alte personaje, dar nu vă încarc memoria cu ele, memorie care mie mi-a jucat feste.

 

💭 Comentariu

Aveam amintiri mai plăcute despre The core, dar revăzându-l acum, în anul de grație 2022, nu mi-a venit să cred cât de oribil este.

Și nu mă refer la premisa care este dincolo de absurdul absolut sau de detaliile științifice care i-ar face și pe ăia cu pământul plat să râdă la cât de bramburite și fantasmagorice sunt, de până și un repetent la respiratul cu manualul de instrucțiuni în față și-ar da seama cât de ridicole și imbecile sunt.

În mod clar, cel mai mare efort depus de scenariști a fost în găsirea unor explicații pentru diversele acronime folosite în film.

Eu discut acum de efectele speciale catastrofale. Băi nene, filmul a fost lansat în anul 2003, a avut un buget sănătos de 85 de milioane de dolari, dar arată mai rău ca un film de prin anii `70-`80 cu buget de-o pereche de șireturi de adidași Nicke.

Am crezut că Netflix are chef de glume și mi-a servit varianta brută, nefinalizată, ce nu a trecut prin post-producție, așa că am apelat la alte canale pentru o versiune diferită. La fel arată. Adică groaznic de oribil.

Totul este butucănos, pătrățos, cu o sclipire falsă cromată, așa cum arătau vechile jocuri video, nimic nu transmite vreun dram de realism, nici măcar vizual, că oricum din punct de vedere intelectual nu aveam vreo pretenție.

Tehnica hardware folosită în film este mai depășită moral decât cea din 2001: A space odyssey, iar scenele din interiorul Pământului sunt absolut jenante, zici că a aruncat un țânc niște acuarele într-o găleată de lavabilă și rezultatul a fost folosit pe post de efecte speciale.

Filmul se folosește de forme grafice elementare pe care nici în Paint-ul din Windows-urile vechi nu le mai găsești.

 

Și este tare păcat, pentru că altfel The core este un film cât de cât distractiv, atât de prost încât nici nu te mai supără tâmpeniile slobozite cu atâta fervoare și vervă de scenariu. Măcar aici nu mai distruse eternele Big Ben și Turnul Eiffel, este luat în colimator orașul Roma.

Sunt câteva scene care, pentru mine, reprezintă punctul forte al oricărui disaster-movie, anume momentele care aduc cu ele și distrugerile masive ale unor obiective turistice/istorice monumentale, și The core le are, dar reprezentarea lor vizuală este foarte proastă și a tăiat din bucuria mea nesănătoasă de a vedea explozii mari și dărâmări zgomotoase.

În rest, The core bifează orice clișeu clasic al acestui gen, aduce din acest punct de vedere foarte mult cu Armageddon, fiind copia săracă a lui, doar că nu-i în spațiu, este în pământ. De la inerentele probleme ivite pe navă, de ordin tehnic sau moral, până la obligatoriile sacrificii lacrimogene, The core nu ratează nimic.

Dar execuția tehnică este de-un grotesc nemaivăzut pentru un film lansat în mileniul 3, chiar nu-mi dau seama unde s-au dus zecile de milioane de dolari din buget, că nici actorii nu-s dintre cei după care oftezi, chit că acolo este și Hilary Swank, cea care deține 2 trofee Oscar.

Poate a fost prea ambițios, poate n-au știut artiștii cum să redea interiorul Pământului, că n-au idee cum arată, în spațiu mai poți arunca un ochi, dar în nucleul Terrei ba, cert este că acest aspect îngroapă și mai mult The core. Și așa nivelul cerebral este aproape inexistent, doar efectele speciale reușite fac un disaster movie să fie ușor digerabil, iar The core dă chix la ambele categorii.

Nici măcar la partea emoționantă nu are prea mult succes, se moare, dar regia este slabă și nu captează așa cum trebuie energia tristă a acelor momente. Nici nu-i de mirare că regizorul Jon Amiel nu s-a mai atins de vreun lungmetraj de atunci, în afară de o dramă obscură numită Creation.

 

🏆 Verdict

Dacă există un film recent care merită un remake, atunci acesta este The core.

Mă uitam la el și tot ce puteam să fac era să-mi imaginez cum ar arăta făcut acum cu un buget asemănător și cu efecte speciale contemporane și mă minunam cât de fain ar ieși.

Așa, ce am primit de la varianta din 2003 nu merită mai mult de 5 bombe nucleare, și țineți minte că-s prea mărinimos când vine vorba de filme care se învârt în jurul unor dezastre naturale sau create de om.

 

2.5 out of 5 stars (2,5 / 5)

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

K.G.F. – Chapter 1

Nu mă întrebați cum și de ce am ajuns să urmăresc K.G.F. – Chapter 1, …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.