Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Am fost luat ostatic de către The negotiator și n-am avut de ales, a trebuit să-i respect ordinele, iar primul și singurul a fost să-l urmăresc cap-coadă.
🎬 The negotiator – Premisă
Bine ați venit în sânul poliției unde activitatea este în toi, că nebuni sunt peste tot și nu există momente de relaș.
Danny Roman (Samuel L. Jackson – The banker), mare sculă de negociator, tocmai a mai rezolvat un caz care l-a adus pe prima pagină a ziarelor tipărite.
Pe vremea aia nu știa lumea cu Internetul și erai tare fericit dacă îți bipuia în buzunar un pager.
Însă lucrurile nu-s chiar pe roze pentru proaspătul însurățel (ce ciudat sună să scriu asta despre Sam Jackson).
În secția lui se dă la greu cu jula prin fondul de pensii, partenerul său investighează cazul și pare-se că este aproape să-i dea de cap.
Doar că el este cel care primește ceva în cap, un glonț care-l liniștește definitiv, iar Danny este acuzat pentru crimă.
Așa că pentru a-și dovedi nevinovăția, face ce știe el mai bine, adică negociază.
💭 The negotiator – Comentariu 🍿
Țin minte că l-am văzut acum o groază de timp și mi-a rămas întipărit în căpșor ca fiind bun, așa că am fost curios să aflu dacă mă mai ajută memoria.
Ei bine, nici nu am simțit când au trecut cele aproape 2 ore jumătate pentru că filmul este atât de tensionat și lipsit de timpi morți încât am crezut că are cu circa 60 de minute mai puțin.
Avem clasicul start introductiv în care luăm în colimator personajele care se preumblă prin peisaj, și sunt destule, să avem de unde alege suspecți.
Ulterior, ritmul devine unul nebunesc în momentul în care apare al doilea negociator, Chris Sabian (Kevin Spacey – American beauty).
Și să te ții tare nenicule că începe un război diplomatic între doi experți într-ale acestei meserii în care de bază este vorba iscusită.
Cum să nu stai în suspans când vezi un negociator care încearcă să negocieze cu un negociator care, la rândul lui, negociază cu negociatorul?
Ia spuneți asta cu voce tare și repede.
În ciuda desfășurării impresionante de forțe polițienești, că se activează de zici că este vorba de un război, nu de câțiva ostatici, filmul nu este unul doldora de acțiune.
Și nici nu aș fi vrut asta pentru că povestea nu se pretează la așa ceva.
Aici rolul crucial aparține dialogului inteligent, plin de demonstrații profesioniste în tagma negocierii, care te face la căpșor prin întortocheturile pe care le generează.
Știi clar că Danny este nevinovat, ăsta nu-i mare spoiler, dar cine este în spatele întregii tărășenii?
Și suspecții sunt mai ceva ca turcii năvălind peste Ștefan Cel Mare pentru că toți colegii lui au priviri care nu emană încredere, iar acțiunile pe care le întreprind parcă îi condamnă și mai mult.
Însă oare sunt vinovați sau doar își fac treaba într-o asemenea situație, fără să țină cont că răufăcătorul este unul de-ai lor?
Schimburile de replici dintre cei doi limbuți aduc savoare producției și fac deliciul spectatorilor pentru că fiecare dintre negociatori trebuie să se autodepășească.
Altfel cum ai putea să-l dovedești pe cel care cunoaște la fel de bine tainele breslei și știe ce tactici urmează să aplici?
Chiar dacă modul în care decurge acțiunea îmi era cunoscută, că știam ce se va petrece în anumite puncte cheie ale filmului, am găsit scenariul a fi în continuare imprevizibil pentru că este greu de ghicit cine-i culpabilul.
Și nu pentru că nu sunt prezentate destule informații sau că sunt ambigue sau contradictorii dovezile, ci pentru că sunt prea mulți cei pe care i-ai blama.
Interpretarea celor doi actori din rolurile lingușitorilor de meserie este de senzație, mai ales Samuel L. Jackson demonstrează de ce a rupt în anii `90 ai secolului trecut.
Acum ne-a înnebunit cu rolul lui Nick Fury din MCU, dar pe atunci zburda în filme precum Jurassic Park, Pulp fiction, Die hard with a vengeance, A time to kill, The long kiss goodnight sau Jackie Brown.
În acest film are și o partitură mai emoționantă, cu jale și lacrimi, poate și pentru că am avut senzația că pentru scurt timp au fost folosite niște ritmuri din coloana sonoră a lui Titanic.
Sau, mă rog, mi s-au părut că aduc mult cu ea.
În toiul acțiunii am trecut cu vederea mici erori care m-au făcut să zâmbesc, cum ar fi afirmația că dacă ai tras într-un calculator, gata, s-a zis cu datele din el.
Însă m-a sâcâit una ce are legătură cu timpul.
La un moment dat Danny zice că mai aveți 6 minute și 40 de secunde să faceți ceva, el se apucă apoi de un monolog de vreo 5 minute și la final spune că acum mai aveți 4 minute la dispoziție.
Nah, să zic și eu ceva de rău despre film, că altceva nu am ce.
🏆 The negotiator – Verdict 👍 sau 👎
Ce să mai consum litere de pomană, The negotiator este un film al naibii de palpitant care beneficiază de un scenariu bine ticluit, fără prea multe erori flagrante care să te scoată din atmosferă.
Un film care te face din vorbe, care nu are nevoie de explozii bombastice sau de acțiune efervescentă pentru a menține atenția privitorului la cote înalte.
Poate că sună un pic răutăcios, dar trebuie să atac oleacă mentalitatea generală a cinematografiei de azi, și dau în ambele tabere.
Iată un film cu un protagonist de culoare în care cele mai multe personaje albe sunt sau par de porc.
Însă pe atunci nici nu a strigat nimeni că-i woke, și nici filmul nu a ținut să menționeze că negru-i bun doar pentru că-i negru, iar albii răi pentru că-s răi.
Pur și simplu și-a văzut de treaba lui, livrând suspans și distracție fără să simtă nevoia să țină liturghii admonestatoare și învinovățitoare.
Închei perorația asta și revin la film despre care nu mai am multe de spus, doar că la revizionare l-am găsit în continuare excelent, exact așa cum îl aveam îndosariat în minte.
Astea fiind zise, tot ce mai trebuie să fac este să îmi prezint lista cu cele 9 doleanțe ce vreau să-mi fie îndeplinite pentru a elibera ostaticii.
(4,5 / 5)
Îți recomand un serial de animație, Scavengers Reign, despre care nu prea vorbește nimeni și e mare păcat, pentru că este cu totul remarcabil. Ar trebui să fie pe HBOmax, dar la noi nu e (deocamdată). Eu l-am văzut pe siteul filmeserialeonline.
Cand aud de seriale, parca imi da cineva cu leuca in cap. Nu urmaresc prea multe seriale pentru ca mananca prea mult timp. Abia daca apuc cate unul din astea celebre.
Uită-te la primul episod (25 min), și vezi dacă mai vrei să continui.
Așa o imaginație dezlănțuită ca în serialul ăsta rar îți este dat să vezi.
Eu mă uit la și mai puține seriale, dar aici m-a atras unul din postere pentru că semăna cu stilul grafic al lui Moebius, mare artist de benzi desenate francez.
O sa incerc, dar nu promit nimic.