Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Top AFI 100
Locul 012 – The searchers
John Ford revine în Top AFI cu The searchers după ce și-a făcut simțită prezența pe locul 23 cu The grapes of wrath.
De data asta ne prezintă un western cu legendarul John Wayne în rol principal.
Trecut-au câțiva ani de la finele Războiului Civil și veteranul Ethan Edwards se întoarce după o lungă pribegie pe meleagurile natale, la familia sorei lui, una numeroasă, cu fete și un băiat, bașca un pripășit orfan salvat chiar de Ethan.
Însă primirea călduroasă de care are parte este contracarată rapid de un atac fulgerător din partea indienilor nativi care se lasă cu o premisă a la Taken, Ethan fiind strămoșul care are la curea ceva abilități speciale pe care trebuie să le pună la treabă.
Indienii nu au plecat cu mâna goală, ci i-au răpit nepoata, Debbie, și Ethan se jură pe roșu că nu se va întoarce până când nu o va găsi, fie moartă, fie coțopenită pe un amerindian pentru a-i turna puradei.
Spre ghinionul lui, se pricopsește cu un câine uman care îi ia urma, anume Martin, cel pe care l-a salvat acum mulți ani și care nu înțelege de vorbă bună că Ethan nu are chef de companie.
The searchers m-a făcut să mă simt ca imaginarul măgar al lui Buridan pentru că la egală distanță vedeam elogiile aduse la adresa filmului, unii considerându-l cel mai bun din toate timpurile, dar citeam și criticile acide azvârlite spre această producție care numai western nu e.
Și cum nu vreau să crăp din cauza indeciziei, mi-am format o opinie proprie.
În mod clar The searchers nu este westernul clasic a la The wild bunch care să se lase cu confruntări sângeroase între cele două tabere combatante, ci încearcă să fie filozofic, mai mult un studiu al personajelor din acea vreme, acțiunea căzând pe plan secundar.
Și îi reușește din plin asta, scenariul conturează niște personaje complexe, care generează sentimente contradictorii, pentru că nimic nu este alb, nimic nu este negru, și aici nu fac trimiteri la coloristica tegumentului celor implicați în film.
La prima vedere lucrurile par simple, Ethan este eroul care trebuie să salveze domnița neprihănită din mâinile nemernicilor indieni. Dar aparențele sunt înșelătoare.
Filmul abordează, sau așa am înțeles eu, tema rasismului bisensual, care merge în ambele direcții, rasism sau, mai bine spus, xenofobie, care nu vine dintr-o răutate gratuită.
Albii urăsc indienii pentru că le omoară familiile, indienii urăsc albii pentru că le fură pământul, și ura nu se oprește aici.
Ethan ar trebui să fie eroul, dar comportamentul lui nu este chiar unul ortodox. De cealaltă parte, Scar (nu acela din The lion king), personajul negativ, ar trebui să-ți provoace repulsie, dar nici aici nu ești convins că trebuie să reacționezi reflex, că gata, dacă este indian scalpator, atunci musai îl vrei spânzurat de pene.
Deși la suprafață ai impresia că filmul îi portretizează pe indieni ca pe niște barbari, dacă te apuci să mesteci pe îndelete secvențele pe care le privești, îți dai seama că nu este chiar așa.
Aici mi-a plăcut The searchers, nu cade în mocirla scenaristică a multor filme western în care noi cu pălării suntem buni, iar ăia cu pene-n cap sunt răi, ci este ambivalent, prezentând realitatea reală, dacă-mi permiteți această expresie.
Amu` gata, am epuizat comentariile despre partea mai filozofică a filmului, la urma urmei The searchers rămâne un western și mă așteptam la mai multă acțiune, că oricum creierul a primit hrană destulă să îi ajungă un an.
Dar aici intervin problemele filmului, își uită esența și m-a cam lovit plictiseala între momentele cu tâlc pentru că nu prea se întâmplă nimic interesant în afară de călărit infinit prin pustietăți și ceva dume verbale generate de incompatibilitatea dintre Ethan și Martin.
Pe lângă asta, am rămas consternat de evoluția umanității în nici 200 de ani, timpul se măsoară total diferit acum față de atunci. În film când cineva pleacă, nu o face pentru câteva ore sau câteva zile, o face pentru câțiva ani. M-a amuzat și întristat simultan o replică: „Wow, 2 scrisori în același an?”, asta să vă dați seama care erau unitățile de măsură temporală pe atunci, că azi dacă nu primești răspuns în secunda 2 la un mesaj deja o iei razna de nerăbdare.
Pe lângă acțiunea care mi-a lăsat un gust cam amar prin lipsa ei, în ciuda complexității personajelor, sunt scene pe final de film care contrazic grav tot ce a fost construit până atunci din acest punct de vedere.
Personal, nu pricep ce caută The searchers atât de sus într-un asemenea top pentru că mi se pare mediocru, este un western filozofic care propovăduiește onoarea, punând-o mai presus chiar decât propria viață, cu ceva scene amuzante, cu o imagine virgină superbă, dar fără ingredientul principal al unui western care se respectă.
Actoria este decentă, nimic ieșit din comun, John Wayne este John Wayne, restul distribuției își face treaba. Am rămas surprins plăcut de prezența fermecătoarei Vera Miles (din seria Psycho).
The searchers nu m-a captivat, i-am înțeles dedesubturile și subliminalul ambiguu, dar asta nu m-a determinat să îl și ridic în slăvi, așa că scalpez doar 7 căpățâni în onoarea filmului.
(3,5 / 5)
Trailer:
