Three thousand years of longing

Three thousand years of longingÎn loc să tragă tare pentru universul Mad Max, George Miller îi frige buza să scrie și să regizeze Three thousand years of longing. Dar i-am oferit timpul meu și m-am dus ca o furtună spiralată rapid către cinema să văd acest film.

🎬 Three thousand years of longing – Premisă

Nu mă așez eu bine pe scaun că mă ia la povestiri Alithea (Tilda Swinton – Endgame), o naratoloagă (nu-i cuvântul meu, așa este traducerea) care se deplasează la Istanbul pentru a ține o prelegere.

Subiectul este legat de obsesia oamenilor de a explica necunoscutul punându-l pe seama unor legende și ființe mitologice. De ținut minte acest aspect.

Cum nu-i Istanbul fără bazar, Alithea se pricopsește cu o sticlă cam pricăjită, un rateu kitschos ce zace-n fundul unei cămări lăturalnice, dar care îi atrage atenția.

Nici nu apucă să frece bine sticluța pentru că hop, iaca răsare djinul sau duhul magic jucat de Idris Elba (ocupat în perioada asta, că are și Beast în cinema).

Știți care-i treaba cu duhul, că-i ca peștișorul de aur, odată ce l-ai înhățat este forțat să-ți îndeplinească trei dorințe, dar pe care trebuie să le alegi cu foarte, foarte, foarte mare grijă.

 

💭 Three thousand years of longing – Comentariu

Three thousand years of longing, la fel ca titlul său, este un film tare complicat și greu de comentat pe seama lui pentru că are o structură narativă alandala care mustește a imaginație.

Dacă vreți ceva mai cunoscut, pare a fi o reprezentare vizuală a poveștilor celebrei Şeherezada pentru că ne poartă într-o călătorie în trecut, mai multe „trecuturi‟, prin care djinul și-a dus viața.

De la regina Sheba până la Imperiul Otoman, suntem purtați pe valurile unor povestiri extraordinare care sunt de-a dreptul magnifice din punct de vedere al efervescenței imaginare.

Deși bugetul nu este unul mare dacă ne raportăm la anumiți giganți ai industriei, filmul reușește să creeze niște scene fermecătoare, pline de peisaje mitice splendide, cu o coloristică fabuloasă, care m-au cucerit iremediabil.

De asemenea, nu doar avalanșa de imagini supranaturale impresionează, ci și decorurile fastuoase sau costumația elegantă contribuie la un film care arată fascinant.

Nu mai am cuvinte de laudă pentru această componentă încântătoare a filmului, emană o originalitate revigorantă, fiind o briză de aer proaspăt printre atâtea remake-uri lipsite de suflet și sequel-uri monotone, scoase pe bandă rulantă pentru că așa trebuie, nu pentru că există pasiune în spatele lor.

Toate bune și frumoase până aici, actorii sunt șmecherie, vizualul este fantasmagoric, mai rămâne de discutat despre pulpa scenariului, despre miezul poveștii.

Și aici mi se rupe firul pentru că Three thousand years of longing este un film foarte filozofic, cu multe meandre întortocheate și înțelesuri prea ascunse în adâncurile subliminalului sau prea la vedere prin simplitatea lor, încât pur și simplu nu știu ce interpretare să-i dau.

Aproape să fac accident de mașină revenind de la cinema, că gândul îmi stătea la film și la ce a vrut să transmită publicului.

Este foarte enervant prin bifurcațiile contrastante pe care ți le pune în față și tu trebuie să alegi un drum care duce fie către deznodământul fericit, fie către un nicăieri infernal. Dar este o enervare bună.

Mi se pare că pentru nici măcar două ore, scenariul a vrut să îngrămădească mult prea multe subiecte grele, ce necesită o șleahtă de filozofi să le dezbată pe îndelete.

Three thousand years of longing

 

Poate am dreptate, poate bat câmpii, dar Three thousand years of longing este despre iubirea pură, dar și despre cea de complezență.

Este despre sensul existenței sau despre lipsa totală a scopului vieții.

Este despre umanitatea ce progresează tehnologic, dar regresează în mentalitate.

Este despre promisiuni deșarte, dorințe imposibile și visuri neîmplinite.

Este despre fericirea amară și despre amărăciunea fericirii.

Sau este despre istoria noastră închistată în aceleași precepte învechite care dăinuie încă din antichitate și de care nu ne putem scutura sub nici un chip.

Gata, mă opresc din cimiliturile astea, că o pot ține o zi întreagă așa.

Deși poate să nu fie deloc despre ce am prezentat mai sus și doar imaginația îmi joacă feste, închipuindu-mi fervent fel și fel de mesaje inexistente din dorința de a descâlci ițele acestui himeric ghem narativ.

Uneori filmul este grosolan prin simplitatea unor amănunte frapante, deloc subtile și lăsate la vedere, alteori este perfid prin linșajul neuronal la care m-a supus ca urmare a ambiguității unor scene care m-au lăsat perplex și, la fel ca Inception, mi-au plantat în minte întrebarea retorică: „Este sau nu real‟?

Răspunsul definitiv este unul iluzoriu și încă mă macină rezolvarea enigmei cu care filmul m-a lăsat stană de piatră la genericul de final.

Deși nu-i deloc erotic, Three thousand years of longing este un film senzual prin prisma interacțiunii pline de sensibilitate și alte sentimente de acest gen dintre cei doi actori.

Iar partea feminină a audienței va fi răsfățată din plin pentru că se pare că garderobierii n-au reușit să găsească o cămeșă pe măsura lui Idris Elba și mai tot filmul a stat la bustul gol.

🏆 Three thousand years of longing – Verdict

Poate să fie despre toate și despre nimic în același timp, cert este că Three thousand years of longing va diviza opinia publică asupra calității sale deoarece este un film tare întortocheat, dar nici nu mă așteptam la altceva din partea lui George Miller având la dispoziție un asemenea subiect.

Să nu uit, ratingul R nu vine de la vreo violență exacerbată sau limbaj ofensator, ci de la niște busculări fizice neavenite care l-ar oripila din cale afară, că încă-i cald subiectul, pe George Buhnici. Și o las așa cum s-a cutremurat opinia publică.

Everything everywhere all at once și Three thousand years of longing sunt filmele, momentan, ale lui 2022 care m-au lăsat profund pe gânduri, dar parcă este mai greu de descifrat cel de față.

Asta deoarece împachetează mai multe subiecte și revarsă asupra noastră mai multe mesaje simbolice cărora trebuie să le găsim cifrul corect pentru a le înțelege.

Până mă screm să vin cu o dorință creată la perfecție care să nu se întoarcă împotriva mea, am să-i umplu filmului 9 sticluțe cu diverse cunoștințe intelectuale.

Uite film original la care n-a venit nici dracu`, cel puțin nu la mine la cinema. Și asta demonstrează că degeaba se vaită lumea pe social media că este sătulă de orice care drept „re‟ sau „se‟ ca prefix, când vine vorba de a susține originalitatea, se aud greierii.

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Recenzie video:

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Journey to the West: Conquering the demons

Journey to the West: Conquering the demons (Xi you: Xiang mo pian) este al zillion-ulea …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.