Balaur

BalaurÎncerc, pe cât posibil, să mai consum câte un film românesc, azi a venit rândul lui Balaur în regia lui Octav Chelaru.

 

🎬 Balaur – Premisă

Ecaterina (Mălina Manovici) este profă de religie și o predă unor elevi destul de mărișori penetrați adânc de spiritul divin.

Deloc surprinzător, ea este și soție de preot, părintele Dragoș fiind jucat de Alexandru Papadopol (Două lozuri).

Pasionată de jogging și viciată de fumat, Ecaterina duce o viață destul de seacă din punct de vedere aventurier.

Însă în clasa ei apare Iuliu, un adolescent fâșneț căruia numai de religie nu prea îi arde. Dar el vrea să ardă. Și nu lumânări.

Și când două forțe contrare se întâlnesc, izbucnesc scântei.

 

💭 Balaur – Comentariu

Producția este bazată pe o întâmplare reală, una destul de cutremurătoare la vremea ei.

De fapt, și acum este (sau ar trebui să fie) la fel de blasfematoare.

Știu că nu-i tocmai creștinește să o dau pe grobianism literar, dar Ecaterina suferă destul de mult.

De ce?

Pentru că popa n-o mai izbăvește carnal, nu-i mai ciufulește veverița, cei doi nu prea își mai împreunează bărbile, rugile ei nu își găsesc un Amin pe măsură.

Dacă nici acum n-ați înțeles aluziile, înseamnă că nu sunteți deloc păcătoși.

Iar Iuliu, deși are doar 16 ani, se pricepe de minune s-o spovedească până îi dau pe afară toate liturghiile.

Balaur cică-i thriller pe IMDB, dar este dramă toată ziua.

Din nefericire, se vede din plin că-i film românesc pentru că vreo oră nu se întâmplă nimic narativ, suntem martorii sindromului „ciorbă lungă‟.

Asta se traduce prin multe cadre absolut de pomană care nu contribuie cu nimic, dar cu absolut nimic, la bunul mers al poveștii.

Balaur

 

Nu vreau să vă convertesc la ceva ce nu ați dori, dar să dea Michiduță de nu am avut vreo 3 scene lungi cât o zi de post cu Ecaterina alergând prin pădure. Atât, fugea și iar fugea.

Pe la a doua tură m-am plictisit, am lăsat-o pe Ecaterina în treaba ei și m-am dus la biserică.

Nu, nu să mă spovedesc, ci am dat un acatist, am aprins o lumânare pentru toți morții mă-sii filmului pe care i-am tot înjurat, m-am întors, Ecaterina mea tot prin pădure fugea.

Să nu mai pomenesc de discuțiile interminabile despre religie, despre liberul arbitru, despre soartă, despre alegeri, toate mânjite de niște platitudini înfiorătoare care se vor inteligente, dar pe care le-am mai auzit de atâtea ori.

Și fix ceea ce conta mai mult, drama sfâșietoare cu conotații macabre, taman ea primește foarte puțină atenție, spre final, când deja interesul era la doi metri sub pământ.

Păcat, pentru că dacă regia lăsa naibii scenele cu alergătură și cu repetarea Tatălui Nostru putea ieși ceva de impact, mult mai potent decât în forma pe care am primit-o.

N-a ajutat deloc nici faptul că deja știam și care-i treaba cu povestea din Balaur, că știrea pe care se bazează a făcut vâlvă.

Din contră, a crescut gradul de previzibil.

Actorii merită câte o rugăciune angelică pentru că se achită cu brio de rolurile lor, mai ales Sergiu Smerea care interpretează un personaj sinistru.

Unul deopotrivă pueril și diabolic, cu o privire în care vezi și nevinovăție inocentă, dar și dorință de genocid.

Filmul arată destul de bine, și la propriu, dar și la figurat, sunetului nu i-am acordat mare importanță, că am avut subtitrare în engleză, una de mare ajutor. Dar altceva de laudă nu prea am.

🏆 Balaur – Verdict

Nu contează prea mult că acțiunea este plasată în Grădina Domnului, putea fi înfășurată în jurul oricărei alte materii, rezultatul final ar fi fost același.

Dar în acest context, însemnătatea mesajului transmis capătă o aură mai tenebroasă legată de ineficiența sistemului educațional și de injustețea statului în general care-și apără prea abitir rotițele, mai ales când nu merită.

M-a întristat atât subiectul abordat (că așa și trebuia), dar și realizarea tehnică și scenariul lovite de boala cadrelor lungi doar de dragul de a fi prezente în peisaj.

Dacă adormiți vreo 40-45 de minute în prima jumătate de film n-o să pierdeți prea multe.

Probabil că las de la mine, să nu mă sfârâie prea rău la tălpi căldura din cazanul etern că n-am adus prea multe ofrande filmului, dar nu pot să cataloghez Balaur decât maxim de o notă de trecere.

Nici nu mai știu, mai este asta notă de trecere?

Am pus în balanță bucata religioasă care trage în jos filmul pe plan personal, că n-am tangențe cu acest subiect și nu mă încântă, cu dramatismul groaznic care te înfierează în partea secundă care înalță un pic pelicula.

Am priceput întreg subtextul subliminal că nu degeaba am fost sub sutana scenariului, dar n-am reușit să mă milostivesc de mai mult de 5 molifte.

2.5 out of 5 stars (2,5 / 5)

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Back to black

Back to black

Bate fierul cât e cald, așa că nebunia filmelor biografice despre viața unor artiști celebri …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *