Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Și la început a fost doar mașina. Acum 20 de ani apărea The fast and the furious, filmul regizat de Rob Cohen (Stealth, The hurricane heist) care a generat o franciză întinsă pe cel puțin 2 decenii și care nu dă semne că ar rămâne fără gazolină prea curând. Nici în cele mai umede vise nu își imaginau producătorii în ce franciză de multe miliarde de dolari se va transforma acest simplu film de acțiune în care în prim-plan sunt cursele ilegale de mașini.
Brian (Paul Walker – Fast & furious 7) este un mecanic care-și pierde vremea la un bar afacere de familie, FAMILIE, mai mult să-și clătească ochii la Mia (Jordana Brewster), sora lui Dom Toretto (Vin Diesel – Bloodshot, Guardians of the galaxy 2), un mare meseriaș în sfertul de milă, un fel de rege al curselor ilegale de mașini, pe care toți îl stimează și se tem de el.
Încercând să-i câștige încrederea, Brian se bagă și el în mașină să concureze și tot filmul gravitează în jurul unor curse nebunești întrerupte când și când de ceva poliție care se bagă-n seamă nepoftită și niscai jafuri care se lasă cu pagube materiale destul de mari încât atrage atenția FBI-ului.
Deși până și bunica răposată acum 25 de ani știe care-i treaba cu această franciză, o să mă abțin să dezvălui ceva legat de secretul pe care Brian îl poartă cu el.
The fast and the furious nu se vrea deloc a fi un film pretențios, este în mare parte o simplă înșiruire de mașini sărăcăcioase dar foarte tunate, gagici (și ele pline de lucrări de îmbunătățire) care fac economie la materiale vestimentare, replici kitschoase și cascadorii (încă) realiste.
Ca atare, scenariul nu se screme să conceapă o povestea prea sofisticată, ci suficient de țeapănă încât să țină legate între ele scenele în care mașinile mănâncă asfaltul mai repede ca virginele când aud că-i reducere masivă la dildo-urile negre.
Și deși are 20 de ani vechime, The fast and the furious se ține destul de binișor în ceea ce privește acțiunea motorizată, aici de bază este viteza, cu cât vitezometrul se duce mai mult spre dreapta, cu atât mai bine. Spre deosebire de inserțiile mai noi în care primează cascadoriile cât mai fantasmagorice, aici totul se desfășoară într-o viteză amețitoare.
Nu este nimic ieșit din comun, dar sentimentul de viteză pe care modul de filmare îl imprimă generează o senzație suplimentară de adrenalină și parcă simțeam cum mă apucă răul de mașină când băieții apăsau butonul de NOS și vântul le vâjâia printre plete. Sau, în cazul lui Dom, îi aluneca pe chelia lucioasă.
Ăsta a fost aspectul atractiv la The fast and the furious, multitudinea de mașini tunate, pline de neoane, cam cocălărești pentru gustul meu, muzică hip hop și hard rock și cursele desfășurate pe-o viteză furibundă. N-au stricat nici hoardele de funduri lascive care umpleau ecranul când și când.
Povestea gravitează în jurul relației dintre cei doi macho, Brian și Dom, una cu suișuri și coborâșuri și încă de pe acum ni se bagă-n cap noțiunea de familie. Deși având în vedere anumite acțiuni pe care Dom le întreprinde mai spre final, pare că nu familia este pe primul loc.
Revăzând acum filmul, mi-a creat o amărăciune destul de pregnantă pentru că pare Nostradamus, cu multiple trimiteri la Corona și cu personajul Brian parcă prevestind sfârșitul lui Paul Walker printr-o replică banală, dar care acum capătă altă conotație.
Dacă vă așteptați la grandoarea filmelor de la 5 încolo, o să fiți foarte dezamăgiți, personajele când nu se relaxează la vreo petrecere în care ochii sunt după gagici, își consumă testosteronul în spatele volanului. Și cam atât. Nimic special. Dar cumva, The fast and the furious reușește să fie decent pentru că nu se abate de la planul inițial. Sau poate m-am îmbătat cu nostalgie pentru că îmi dau seama că nu-i un film bun deoarece realizarea tehnică dă mari rateuri, nu la cascadoriile care sunt incitante pentru nivelul bugetar la care se situează filmul, ci la atenția pentru detalii, adică sunt grave erori de continuitate și nici măcar nu se sinchisesc să-și ascundă dublurile când acțiunea se încinge. Unele scene se repetă, altele n-au logică și cred că de aici și-a luat Cristopher Nolan inspirația pentru Tenet.
Și să închei cu o glumă clasică referitoare la premisa din Fast 9, în The fast and the furious apare și John Cena, doar că nu-l vedem noi.
Dacă aveți chef de niște mașini bengoase și femei tunate, pardon, voiam să scriu invers, mașini tunate și femei bengoase, fără un scenariu care să dea de furcă neuronilor și dacă vreți să aflați de unde a pornit totul, atunci poate nu strică să aruncați un ochi pe The fast and the furious căruia eu îi dau 7 canistre cu NOS.
(3,5 / 5)
